Nu-ţi mai “documenta” viaţa, trăieşte-o pur şi simplu

Recent, când m-am întâlnit cu cineva la o cafea ca să ne punem la curent cu ce-am mai făcut între timp, persoana din faţa mea era prea ocupată să transcrie minutele de la şedinţe în Google Docs ca să mai fie în stare să poarte o conversaţie faţă în faţă cu mine. Chiar şi după ce am primit, prin email, relatarea sa detaliată despre ce am discutat în întâlnirea noastră, tot am rămas cu senzaţia că am pierdut timpul şi că nu am atins în nici un moment profunzimea necesară ca să putem discuta nişte probleme specifice şi importante.

Anul trecut, când urmăream cum sărbătoresc cei din Australia Anul Nou, iar mii de oameni rosteau numărătoarea inversă de la 10 la 1, am privit la mulţimea de pe ţărmul Golfului Sydney. Am fost şocat să văd că majoritatea petrecăreţilor fotografiau de zor focurile de artificii în loc să le privească pur şi simplu.

Oare intrăm într-o eră în care “capturarea” în imagini sau în scris a momentelor importante ale vieţii noastre a devenit mai importantă decât plăcerea de a trăi şi a te bucura pur şi simplu de aceste momente? O observaţie rapidă a ceea ce se întâmplă în reţelele de socializare sugerează că exact asta se întâmplă. Într-o singură zi, pe Facebook sunt încărcate circa 200 de milioane de fotografii. Mai apelăm şi la nenumărate alte reţele de socializare, precum Instagram (15 fotografii pe secundă) şi Path (1,5 milioane de elemente de conţinut în fiecare zi), pentru a ne construi nişte rezervoare adânci, pline cu experienţele pe care le-am surprins cu atâta trudă. Iar odată cu creşterea penetrării smartphone-urilor în SUA, aceste platforme sociale nu vor face decât să devină şi mai ferm înrădăcinate în obiceiurile noastre zilnice. Una dintre dependentele de Instagram spunea despre obiceiul ei de a face cataloage cu fotografii în care imortalizează momentele importante ale zilei: “Nu am o problemă sau ceva de genul ăsta … Simt nevoia să capturez momentul înainte de a se duce”. Deci noul obicei pe reţelele sociale este, aşa cum glumea un investitor de venture capital, să îţi creezi un “jurnal preţios cu momente la care să te uiţi în viitor”.

Problema este că trebuie să alegem: ori surprindem aceste momente, fotografiindu-le, ori le experimentăm visceral chiar în timp ce se desfăşoară. Faptul că nu le putem face pe amândouă pare evident – nu avem cum să ne bucurăm cu adevărat de un concert dacă suntem ocupaţi să fotografiem formaţia. Studii recente pun punctul pe “i” si ne fac să realizăm cât este de adevărat, fiindcă ne arată că performanţele noastre scad vizibil atunci când încercăm să îndeplinim, în acelaşi timp, atât sarcini de codificare (să experimentăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru), cât şi sarcini care impun selectarea stimulilor la care să răspundem (surprinderea sau înregistrarea stimulilor).

Aşa că, data viitoare când ai o şedinţă importantă, întreabă-te dacă nu cumva e mai bine pentru tine să fii un participant complet implicat în discuţii decât să¬-ţi notezi frenetic tot ce se discută, în caz că vei avea nevoie de notiţele acelea mai târziu, iar în tot acest timp să ignori schimbările esenţiale ce intervin în dinamica din încăpere şi care pot răsturna oricând starea de spirit a şedinţei – indicii nonverbale, posturi ale corpului şi membrelor care denotă o atitudine de forţă şi schimbări de nuanţă ce intervin în tonul vocii.

Iată de ce suntem atât de obsedaţi de imortalizarea momentelor, în loc să le savurăm:

1. Suntem programaţi să “acumulăm cât mai mult”. Psihologii au înţeles, cu mult timp în urmă, ce putere poate avea “stocarea psihologică”. Fiinţele umane sunt competitive. Ne place să ne numărăm victoriile şi, mai mult decât orice, ne place să spunem că “am fost şi acolo, am făcut-o şi pe asta”. Plaftormele de social media creează “cârlige” pentru aceste obiceiuri ale noastre, precum evidenţierea numărului de prieteni sau “followeri” şi posibilitatea de a crea uşor albume de fotografii, care fac ca experienţele noastre să pară parcă mai tangibile, dar ne dau senzaţia falsă că am mai acumulat ceva. E ca şi cum experienţele noastre cele mai importante sunt acum nişte obiecte de colecţie.

2. Tânjim după acceptarea semenilor. Nu numai că avem nevoie să creăm o “bancă” în care să ne depunem experienţele, dar mai vrem ca oamenii să remarce şi să ne recunoască “bilanţurile”. După ce nevoile noastre umane elementare sunt îndeplinite (precum cea de hrană şi adăpost), faimosul psiholog Abraham Maslow spune că nevoile noastre legate de stima de sine – recunoaştere socială, valoare personală şi realizare – devin esenţiale pentru măsura în care ne percepem ca fiind fericiţi. Ce altă cale e mai bună ca să ne simţim doriţi decât să ne logăm şi să vedem o grămadă de noi “Like”-uri, comentarii şi notificări care ne fac să ne simţim mai bine şi ne ridică moralul? Numai pe Facebook sunt postate zilnic 700 de milioane de “comments” şi “Like”-uri, care creează un furnicar virtual de feedback-uri.

3. Acum “imortalizarea momentului” e mai uşoară decât a fost vreodată. Update-urile recente făcute de platformele de socializare, precum procesul simplificat de uploadare de pe Instagram si facilitatea Timeline de pe Facebook, nu fac decât să ne impulsioneze să surprindem şi mai multe instantanee din viaţa noastră de zi cu zi. Iar odată cu explozia vânzărilor de smartphone-uri şi tablete, vom face lucrul acesta de pe mai multe aparate decât am făcut-o vreodată.

E uşor să te gândeşti la experienţele tale zilnice, personale şi profesionale, ca la nişte “trofee pe care ţi le agăţi la centură”, cu gândul că îţi vor asigura, la un moment dat în viitor, senzaţia că eşti admirat şi preţuit. Dar de ce să nu laşi ca acel moment să fie cel de acum? La următoarea întâlnire cu un client, împinge-ţi deoparte mobilul sau iPad-ul şi impresionează-l prin faptul că interacţionezi cu el “în direct” şi în mod personal. Iar atunci când nu eşti la serviciu nu confunda surprinderea instantaneelor din viaţa ta cu starea în care chiar te bucuri de viaţă şi o trăieşti cu adevărat. Data viitoare când te afli “în mijlocul momentului”, trăieşte-l din plin – şi lasă-ţi mobilul în buzunar.

(Daniel Gulati este un antreprenor din domeniul tech şi locuieşte în New York. Este co-autorul cărţii “Passion & Purpose: Stories from the Best and Brightest Young Business Leaders'').