Pana cand pensia ne va desparti…

O poveste despre (in)fidelitate

Prea putini dintre noi se angajeaza undeva cu gandul ca vor ramane acolo toata viata. Lucrul acesta era valabil, eventual, in vremuri apuse acum 15 ani, cand primeai o repartitie undeva si albeai in cap tot acolo. Timpul trecea, leafa mergea, si te trezeai pe la varsta pensionarii ca n-ai facut un pas in afara uzinei tale.

S-a intors foaia…

A venit Revolutia, lucrurile au inceput sa se schimbe si, cum se intampla de obicei in astfel de situatii, s-a trecut de la o extrema la alta: oamenii treceau dintr-un loc de munca intr-altul cu frenezie. Li se oferea un salariu cu putin mai mare decat cel pe care il luau in prezent? "Imi iau jucariile si plec!" Daniela Necefor, Managing Partner la TBS, spune ca o perioada critica, din punctul de vedere al "dezertarilor" de la locul de munca, a fost cea cuprinsa intre anii 1990-1998, dupa intrarea in Romania a companiilor multinationale. Motivele? "Cei care isi schimbau des locul de munca erau tentati de numele acelor companii si de faptul ca erau noi in Romania. In plus, inainte exista posibilitatea de a face o cariera mai rapid in firma si de a obtine si o marire de salariu, ceea ce era tentant pentru multi", este de parere Daniela Necefor. Dupa 1998, insa, piata muncii s-a mai maturizat. In opinia managerului TBS, majoritatea companiilor si-au creat organigrame mult mai fixe, iar oamenii din interiorul lor au devenit mai stabili. Cresterea in interiorul firmelor a devenit mai lenta, sunt necesari cativa ani de experienta in spate, in cadrul aceleiasi companii, pentru a accede la o functie de top. Acest lucru se reflecta in media de timp petrecut in acelasi job: de la un an, in trecut, s-a ajuns astazi la 3-4 ani dedicati aceluiasi loc de munca.

Si asta pentru ca oamenii nu se mai uita numai la bani. S-a produs o emancipare a angajatilor romani, care sunt acum mai interesati de alte beneficii – de multe ori, de natura extramateriala: atmosfera din firma, relatiile cu colegii si cu conducerea, recunoasterea anumitor merite, posibilitati de avansare etc. In plus, o vacanta pentru toata familia, o petrecere de Craciun, un abonament la o sala de fitness, o masina, un telefon mobil, o asigurare de sanatate sunt lucruri care, mai mult decat nivelul salariului, cresc angajatului sentimentul apartenentei la locul sau de munca. "Sunt importante acum potentialul de training pe care firmele il ofera, potentialul de cariera, deci partea salariala nu mai este esentialul, pentru ca au inceput deja sa apara niste echilibre intre salariile din diverse firme. Chiar si cele romanesti au inceput sa ofere aceste lucruri, luand exemplul de la multinationale", spune Daniela Necefor.

Unitatea de masura pentru fidelitate

Nu trebuie inteles insa faptul ca a-ti schimba de locul de munca ar fi un lucru rau. Conteaza mai mult cand anume o faci. Oricum, fidelitatea nu se masoara in numarul de ani petrecuti intr-o firma. "Poti sa stai intr-o firma pur si simplu din obisnuinta, din comoditate sau dintr-un sentiment de suficienta; nu vrei mai mult, nu ai alte ambitii sau pur si simplu nu ti s-a oferit altceva. Acestea nu tin neaparat de fidelitate. As defini fidelitatea din punctul de vedere al corectitudinii fata de angajator. Fidelitatea inseamna corectitudine, simt al responsabilitatii, implicarea cu toate fortele in proiectele firmei si anii petrecuti in firma", crede managing partner-ul Total Business Solutions. Aici, la simtul responsabilitatii, mai exista inca ceva probleme, in opinia Danielei Necefor. Nu o sa se uite nimeni urat la tine daca pleci din firma dupa sase luni, daca in acele sase luni ti-ai terminat proiectul (mai ales in cazul in care chiar pentru acest proiect ai fost angajat). Dar daca dai bir cu fugitii in mijlocul unei activitati pentru care prezenta ta era vitala, o sa-ti creezi un prost renume. Daniela Necefor spune ca a intalnit oameni pentru care ceea ce se intampla in firma dupa plecarea lor este total neinteresant. Companiile care angajeaza astfel de oameni trebuie sa fie foarte atente. Acelasi lucru li s-ar putea intampla si lor. "Tine de educatia fiecaruia", conchide managerul TBS.

Oameni mobili

O mai mare mobilitate se intalneste in pozitiile de tip entry si middle level. Fireste, acestia sunt cei care vor sa-si construiasca o cariera si, ca atare, sunt cei mai mobili. Mobilitatea scade o data cu avansarea in ierarhie.

Din punctul de vedere al domeniului de activitate, cei mai "infideli" sunt oamenii din vanzari. In general, acestia au un salariu fix destul de mic, baza remuneratiei lor fiind comisionul. Care, la randul lui, depinde, de cele mai multe ori, de atingerea targetului fixat. Cu cat e mai mare targetul, cu atat castigi mai multi bani. Ideea este ca, stand in aceeasi pozitie, e destul de greu de marit in continuu portofoliul de clienti. Si atunci, tot ceea ce poti sa faci este sa intri pe vanzarea unui alt tip de produse. Ai deja vechiul portofoliu, la care se vor adauga si alti clienti.