Primele cinci lecturi pentru dezvoltarea personală

Sigur că fiecare are libertatea de a decide ce este mai important şi ce contează mai mult, însă indiferent de priorităţi, curiozitatea îşi poate găsi răspunsurile în paginile cărţilor… iar anumite cărţi au potenţialul de a hrăni orice minte (şi orice suflet).

Şi atunci, care ar fi acele „lecturi obligatorii” pentru dobândirea cunoştinţelor necesare bunei funcţionări în viaţa profesională? Răspunsul se va contura atât în cuvintele ce urmează, cât şi în cele pe care le voi aşterne în numărul următor al revistei. Aşadar, iată primele cinci cărţi din lista de lecturi pe care eu o consider obligatorie, în ordinea în care cred că ar trebui citite:

1. Continui să recomand Eficienţa în 7 trepte a lui Stephen Covey oricui îmi cere un „manual” de management, pentru că eu consider că atâta vreme cât ai principii corecte, te poţi descurca cu orice. Este un fel de lectură indispensabilă în călătoria dezvoltării personale. Am răsfoit-o de mai multe ori, în diferite momente, şi de fiecare dată am găsit-o actuală. De fiecare dată o validam funcţie de ceea ce devenisem eu la momentul respectiv.

Încă din deschiderea cărţii, Covey atacă tema principiilor şi valorilor personale, insistând asupra faptului că numai dacă ne concentrăm acţiunile pe ceea ce alegem să fim cu adevărat putem ajunge la reuşita personală. Covey vorbeşte despre comunicare în cuvinte clare şi cu exemple concrete. Cele 7 trepte pe care le parcurgem au la bază alegerea proprie pentru ceea ce dorim să devenim cu adevărat.

2. După deprinderea principiilor de acţiune mai ales în sfera personală, abilitatea comunicării cu ceilalţi poate avea ca sursă Cum să scriem bine de William Zinsser. Cât de simplu ar fi atât pentru noi, cât şi pentru cei din jur dacă mesajele scrise ar conţine doar cuvintele şi expresiile necesare şi dacă am putea elimina toate formulările golite de conţinut! William Zinsser a publicat „Cum să scriem bine” pentru prima dată în 1976 şi a continuat să o revizuiască şi să o rescrie pe parcursul celor şase ediţii, adăugând elemente esenţiale funcţie de noile tehnologii, tendinţe sau cuvinte. Cu toate că au trecut mai bine de 30 de ani de la prima ediţie, principiile de scriere au rămas aceleaşi. Chiar dacă iniţial a fost concepută în special pentru cei care ar fi urmat o carieră în jurnalism sau în literatură, cea mai mare parte a cărţii este potrivită pentru oricine are mult de scris, adică pentru oricare dintre noi.

3. Principiile care ţin de simplitatea stilului sunt valabile şi pentru comunicarea verbală. Frica de a vorbi în faţa unei mulţimi este printre cele mai mari temeri ale unui individ. Cum să vorbim în public,scrisă de Dale Carnegie, este chiar mai veche decât „Cum să scriem bine”. De ce un manual atât de vechi despre vorbitul în public? Pentru că eu găsesc ghidul lui Dale Carnegie extrem de clar şi de simplu. Exemplele sunt foarte bune, situaţiile clare, iar modul în care autorul ne însoţeşte este plin de înţelegere şi graţie. Îmbunătăţirea exprimării este o dovadă de respect faţă de sine, nu numai faţă de cei cărora vă adresaţi.

4. Există nenumărate manuale de management, fiecare dintre ele venind cu o înţelegere superioară a actului de conducere, cu principii şi unelte proprii, dar Manager contra curentului de Markus Buckingham şi Curt Coffman insistă pe faptul că succesul se obţine cu ajutorul oamenilor dintr-o organizaţie şi pe importanţa modului de interacţiune în crearea diferenţelor. Volumul are la bază un studiu Gallup, derulat pe parcursul a 25 de ani, care „dă glas unui milion de angajaţi şi optzeci de mii de manageri” şi care a reuşit să stabilească cele mai puternice 12 întrebări care măsoară elementele esenţiale pentru a atrage şi motiva cei mai talentaţi dintre angajaţi:

1. Ştiu ce se aşteaptă de la mine la locul de muncă?
2. Am toate materialele şi echipamentul care îmi permit să-mi desfăşor munca în ordine / cum trebuie?
3. La locul de muncă am posibilitatea să fac zilnic tot ceea ce ştiu mai bine?
4. În ultimele şapte zile am fost lăudat sau apreciat pentru un lucru bine făcut?
5. Supervizorul sau altcineva de la serviciu pare să ţină la mine ca persoană?
6. Există cineva la serviciu care îmi încurajează dezvoltarea?
7. La muncă, mi se pare că se ţine cont de părerile mele?
8. Misiunea sau scopul companiei la care lucrez mă fac să cred că rolul meu / munca mea este important/ă?
9. Asociaţii sau colegii mei angajaţi sunt devotaţi să facă o treabă de calitate?
10. La serviciu am un prieten foarte bun?
11. În ultimele şase luni, cineva de la serviciu a vorbit cu mine în privinţa progresului meu?
12. În ultimul an, am avut posibilitatea să învăţ şi să avansez la serviciu?

Afirmaţiile sunt foarte puternice şi au fost folosite superlative. Dar nimic nu este la voia întâmplării – au fost formulate astfel în mod intenţionat, pentru a se putea realiza diferenţele. „Manager contra curentului” este o pledoarie pentru implicarea personală şi asumarea rezultatelor împreună cu colegii voştri. Într-un articol publicat recent în ediţia online a revistei HR Manager, am formulat cele 12 afirmaţii din punct de vedere al managerului care alege singur modul în care se comportă cu subordonaţii, indiferent de care sunt răspunsurile lui atunci când le formulează ca angajat. Oricum aţi fi trataţi, este alegerea voastră cum îi trataţi pe cei cu care lucraţi.

5. Niels Bohr spunea că „fiecare dificultate, oricât de mare, poartă în sine propria soluţie. Noi suntem cei care trebuie să ne forţăm să ne schimbăm gândirea pentru a o găsi.” Şi pentru că nu putem să gândim o soluţie folosind aceeaşi paradigmă pe care am folosit-o pentru problemă, recomand Gândirea laterală a lui Eduard de Bono. În acest volum sunt câteva exerciţii pe cât de simple, pe atât de puternice, care vă vor ajuta să lărgiţi cadrul prin care priviţi o situaţie. Gândirea laterală are de-a face cu generarea de idei noi, cu spargerea barierelor şi limitelor în abordarea rezolvării unei probleme şi, implicit, cu creativitatea.

Antoneta GALEŞ este Directorul de Resurse Umane al Selgros Cash & Carry România