Schimbarile anului 2015 în rândul angajaţilor de pretutindeni

Un nou tip de evaluare a angajaţilor

Una dintre cele mai mari companii din lume renunță oficial la evaluarea anuală a performanțelor angajaților. CEO-ul Accenture, Pierre Nanterme, a povestit pentru Washington Post cum s-a pregătit în secret firma de servicii profesionale, cu sute de mii de angajați în întreaga lume, pentru această „revoluție” de amploare în privința operațiunilor interne.

„Imaginați-vă o companie de 330.000 de oameni care își schimbă sistemul de management al performanței – este ceva uriaș”, a completat Nanterme, precizând că procedurile vechi vor dispărea în proporție de 90%. Clasamentele anuale dispar, ca și evaluarea anuală, din anul fiscal 2016, care pentru Accenture începe în septembrie 2015. În noul sistem, mult mai fluid, angajații primesc feedback de la manageri în timpul și după fiecare misiune, sarcină, task – îndeplinite cu succes sau nu.
Aşadar, CEO-ul consideră că noua mentalitate spune că, dacă angajatul este susținut și poziționat corect în raport cu munca sa, el va perfoma cu mai mult succes, cu rezultate mai bune.

Modelul danez

De la managementul performanţelor ne îndreptăm către modelul danez, care spre deosebire de unii angajaţi care vin la muncă din obligaţie, danezii au satisfacţia „lucrului bine făcut”, a unui proiect reușit, cu alte cuvinte experimentează și acea mulțumire de sine pe care o exprimă ei, de exemplu, prin „arbejdsglæde”.

Danezii pleacă de la serviciu la ore rezonabile în majoritatea zilelor, au cinci-șase săptămâni de vacanță pe an, plus sărbătorile legale, și până la un an de concediu de creștere a copilului. Dar în timp ce românii lucrează circa 1800 de ore pe an (potrivit European Industrial Relations Observatory), angajatul mediu danez lucrează doar 1540. Potrivit statisticilor OECD, danezii se bucură de timp liber în cea mai mare măsură, în comparație cu restul statelor OECD (din care România nu face parte). Cultul orelor suplimentare practic nu există aici, iar angajatorii văd un lucru bun în faptul că salariații au o viață personală în afara serviciului.

Aşadar, muncitorii mulțumiți produc mai mult și sunt mai inovativi, iar companiile cu angajați mulțumiți își mulțumesc la rândul lor clienții și, evident, fac mai mulți bani.

Weekend de 3 zile

Şi cum să nu avem angajaţi fericiţi dacă weekendul ar dura 3 zile? Şi nu o spunem noi. Oamenii de ştiinţă demonstrează cu tot mai multe ocazii că este mult mai sănătos să muncim mai puțin. Au și calculat: o săptămână de lucru mai scurtă, cu weekend de trei zile, ar fi norma în care angajații rămân și mai sănătoși, și mai mulțumiți, și mai productivi.

Ce câștigă angajaţii din asta? Ei bine, primele beneficii sunt mai mult decât evidente. Sunt mai sănătoşi, au mai mult timp pentru ei și pentru odihnă.

Vineri, zi scurtă

China s-a conformat uşor cercetării şi a scurtat ziua de vineri, practic săptămâna de lucru durează 4 zile şi jumătate. Iar Suedia se îndreaptă către o zi standard de lucru – de 6 ore. Întreprinderile suedeze au implementat deja schimbarea şi vor experimenta un an acest demers pentru a compara costurile și beneficiile unei zile de lucru mai scurtă.

Angajaţi plătiţi pentru a merge cu bicicleta

Pe lângă zile de lucru mai scurte, unele ţări se gândesc şi la sănătatea angajaţilor. Franţa, de exemplu, plăteşte angajaţii care merg la serviciu cu bicicleta. Indemnizaţia kilometrică pentru bicicletă, înscrisă în legea tranziţiei energetice, va permite, de asemenea, reducerea impozitelor pentru companii. Deci, e un câştig pentru ambele părţi implicate.

Europenii care muncesc mult

Iar la final facem bilanţul. Cine munceşte mai mult în Europa? Germanii au o bună reputație de muncitori eficienți, cu o economie trainică bazate pe cel mai mic număr de ore de muncă pontate anual, potrivit clasamentului care vizează statele membre ale OECD. Clasamentul nu e nou, e din 2013, dar știm cu toții că programul de lucru nu este un element foarte flexibil în statele stabile economic. Numele neașteptat de la celălalt capăt al topului european de ore muncite este Grecia, cu aproape 700 de ore peste germani: 2060, versus 1363.

Un alt angajat care stă bine în clasamente este cel danez, care lucra în 2013 doar 1438 de ore pe an. La coada clasamentului stau Norvegia, Olanda și Franța (1408, 1421 și respectiv 1489 de ore muncite).
Românii se apropie de 1800 de ore, potrivit altui clasament, al European Industrial Relations Observatory – EIRO, care ia în calcul toate statele membre UE. Datele Eurostat de anul trecut indică o medie săptămânală de 41 de ore de lucru, o cifră decentă, am putea spune, în raport cu media europeană de 40,4 ore. Eurostat detaliază ceva mai mult aspectul muncii în România, unde 29% din populația ocupată muncește în agricultură, față de media UE de 5%. Cât privește serviciile, avem cel mai mic procent de populație în acest sector, de 43%, versus media europeană de 69,8%.

Schimbările pe care tocmai le-am înşirat sunt doar câteva dintre cele mai bune veşti din acest an pentru angajaţi. Rămâne ca organizaţiile să fie atente la aceste cercetări şi să le aplice intern, pentru că nu-i aşa, un angajat relaxat, mulţumit şi motivat este mai productiv pentru companie.