Titlul care te face sa citesti articolul
Realizarea fiecarui articol presupune stabilirea subiectelor, analiza acestora, discutii cu oamenii implicati, ingrijirea textelor venite de la colaboratori. Toate aceste etape trebuie parcurse zilnic pentru elaborarea unui numar de ziar. Asadar, ziarul sau revista ta preferata poarta amprenta unui redactor si a unei echipe de redactie care se straduieste sa fie mereu la inaltimea asteptarilor tale.
In ce consta propriu-zis activitatea unui redactor la un cotidian? Care sunt principalele responsabilitati?
Este greu de definit exact activitatea unui redactor. Depinde de capacitatile redactorului. Daca este tipul de om care se limiteaza la "eu scriu numai despre asta", atunci activitatea lui nu va fi foarte vasta. Daca, insa, este genul care isi spune "pot sa scriu mai mult decat asta", atunci activitatea lui va fi la foc continuu. Desi un ziar nu este o intreprindere, pot spune ca exista o singura responsabilitate: sa iasa totul bine! Oricat ar suna de "comunard". Desi sunt momente in care ziaristul isi pune intrebarea: "Am scris bine, foloseste cuiva?"
Exista si atributii care tin de munca de teren sau activitatea este integral una in redactie?
Amandoua se intrepatrund – munca de teren si activitatea in redactie. Actualmente, munca mea de teren este limitata. Fiind editor-editie speciala si coordonator al editiei de duminica a Jurnalului National, aceasta presupune mai mult preocupari organizatorice: pornind de la stabilirea subiectelor, analizarea acestora, pana la convorbirile cu oamenii implicati, in speta aproape toata redactia. Si, credeti-ma, uneori, "munca interna" este mai dura decat munca de teren.
Care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un bun redactor?
Fler, atentie, curiozitate, cultura generala. Doar cateva dintre calitati. Dar, in primul rand, sa faca totul cu placere, nu din obligatie (sa scrie acolo, asa, ca sa fie) sau de dragul de a-ti vedea semnatura in ziar. Sa puna suflet. Sa fie constient ca ceea ce face este in primul rand pentru cei care il citesc. Sa fie demn si credibil, sa nu se compromita. Intr-un fel, este ca la razboi: daca nu este convingator, pierde batalia. Este foarte important sa aiba simtul umorului. Daca merge pe ideea "vreau sa fiu un jurnalist celebru si sa am succes", atunci nu a facut nimic. Ce se va intampla daca nu va obtine celebritatea si succesul? Se va opri? Va ajunge intr-un punct mort? Se va sinucide? Si-apoi, celebritatea si succesul sunt atat de trecatoare…
Cum se acomodeaza gestionarea articolelor altor autori cu producerea materialelor proprii? Cat de mult timp si efort va solicita comunicarea cu cei care trimit articole?
Totul depinde de cat de eficienti sunt cei care elaboreaza articolele. Exista materiale care nu se pot face cat ai pocni din degete. Unii sunt mai meticulosi si nu se lasa pana nu isi analizeaza si ultima virgula. Iar tu tropai ca nu mai vine odata textul… Poate ca persoana respectiva nu a putut sa doarma pentru acea virgula. O anecdota spune ca un imparat, la judecarea unui supus care gresise, a spus: "Sa se ierte, nu se poate sa fie condamnat la moarte!" Scribul a schimbat insa virgula si a rezultat: "Sa se ierte nu se poate, sa fie condamnat la moarte". Si supusul a fost executat.
Conteaza foarte mult cum te comporti cu cei cu care lucrezi. Redactia este un microunivers – fiecare cu mai bune sau mai rele, cu defecte sau calitati. Nu esti o planeta, iar cei din jur nu sunt sateliti. Esti tu, pur si simplu, si, cautand sa-i intelegi pe ceilalti, te intelegi mai bine si pe tine. Totul este sa oferi respect pentru respect. Indiferent de situatie.
Cat de importante sunt relatiile pe care le are un redactor in obtinerea unor subiecte forte ?
Depinde de cat de forte este subiectul. Depinde de relatii. Aici iar intervine flerul. Oamenii seriosi iti pot oferi o informatie plauzibila. Dar pana unde poate merge increderea, chiar si intr-un om serios? Daca o informatie ti-a fost data ca sa te induca in eroare? Sau ca omul respectiv, serios de altfel, sa urmareasca anumite interese? Este o profesie riscanta, desi se spune ca jurnalistul este un "caine al societatii".
Cum alegeti subiectele despre care scrieti?
In functie de evenimente. Dar nu numai atat. Cu riscul de a ma repeta, aici intervin flerul, curiozitatea, dar si intamplarea. Exista cititori care suna si dau sugestii de materiale. Chiar daca unele sugestii par stiintifico-fantastice, pot constitui un fir. In plus, mai exista si urmatoarea situatie: un subiect poate genera un altul sau mai multe. Daca meseria ti-a intrat rau in sange, daca ai devenit un fel de vanator de informatie, pot sa apara momente ilare. Esti in vizita la vreo cunostinta, printre musafiri se incinge o discutie si iti apare deodata ideea unui subiect. Te retragi undeva si incepi sa notezi pe o bucatica de servetel! Freud spunea ca, atunci cand isi punea palaria si iesea pe strada, inceta sa mai fie psihanalist. Ferice de el!
Ce presupune documentarea in realizarea unui material?
Redactorul are un subiect: in primul rand, trebuie verificat (daca s-a mai abordat tema respectiva, cum poate fi privita din alt unghi), apoi, trebuie sa obtina date precise care pot conduce catre persoane ce pot ajuta la realizarea unui reportaj (de exemplu), trebuie sa lectureze materiale pe aceeasi tema din presa straina etc. Si documentarea are capcanele ei. Iti ofera foarte multa informatie din care trebuie sa alegi esentialul si, bineinteles, sa selectezi. Sa alegi graul de neghina. Intr-un fel, este ca la detectivi. Daca este vorba despre un subiect la zi, documentarea trebuie facuta contracronometru. Si atunci trebuie sa selectezi foarte repede! Va aduceti aminte de "documentaristul" din filmul Nikita? Inaintea oricarei misiuni, el facea cam ce am spus eu pana acum.
Care sunt etapele in realizarea unui material? Cu cine colaborati in fiecare dintre aceste etape?
De exemplu, o editie speciala poate fi despre un subiect la zi, sau despre ceva ce s-a intamplat la o data anume – sa zicem nasterea unei personalitati, cum ar fi Iorga. In acest caz intervin: un plan – pe puncte, cu tot ce trebuie sa contina aceasta editie. In functie de acest plan se contacteaza un istoric, un biograf, se merge in locurile legate de personalitatea respectiva pentru reportaje etc. Mai intervin: cercetari in presa vremii, obtinerea fotografiilor vechi… Este destul de complex.
Credeti ca este importanta trecerea printr-o facultate de jurnalism pentru a face treaba buna ca redactor?
Nu. Poti trece printr-o facultate de jurnalism numai pentru "patalama" si apoi sa nu stii cum sa "aranjezi" o stire de agentie. Imaginatia, atentia pentru tot ce te inconjoara, dorinta de a nu pastra numai pentru tine ceva despre care poti sa scrii, exprimarea clara, concisa sau, dimpotriva, poetica, poate face mai mult decat o facultate de jurnalism. Bine, ma puteti contrazice, spunandu-mi: "Pai, in acest caz, si un miner poate fi jurnalist". Daca acel miner, in timpul ce-i ramane dupa ce a scos carbune, asterne pe hartie ce crede el despre ceea ce a facut si, intamplator, cineva descopera ca a scris cu talent si ca ar putea fi jurnalist…Veti obiecta: "Asta se intampla numai in filme". Dar se poate intampla, nu?!
Desigur, daca ai facut o facultate de jurnalism, si mai ai si imaginatie, atunci esti un redactor care face o treaba exceptionala!
Care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un bun articol?
Depinde de subiect. Daca un subiect impune o anumita sobrietate, esti oarecum restrictionat, trebuie sa fii la obiect. In general, un bun articol trebuie sa atraga, incepand cu titlul. Este un secol al vitezei, cititorul modern rasfoieste paginile cu rapiditate si daca un titlu ii atrage atentia, citeste si articolul. Sunt cazuri in care titlul este bun si articolul nu prea. Dar, daca titlul l-a atras pe cititor, atunci acesta il parcurge, macar din curiozitate!
Exista si materiale lucrate, dar care nu mai apuca sa vada niciodata lumina tiparului?
Cateodata, da. Riscurile meseriei. Intotdeauna un material bun, pe o tema anume, poate fi inlaturat de un altul, la fel de lucrat si la fel de bun, dar pe alta tema. Insa, conform principiului "nu se stie niciodata", materialul inlaturat poate intra cand te astepti mai putin.
Ramaneti des peste program?
Exista program in presa?! E e o meserie "ciudata". Creeaza dependenta. Totdeauna raman "peste program". De fapt, este ca o boala. Mi s-a intamplat sa se termine editia a II-a a ziarului si sa mai raman, in virtutea inertiei. Cred ca este o chestie de destin. Te transformi definitiv, intri intr-o frumoasa nebunie pe viata. Iubesti meseria asta neconditionat. Daca vreti, este ca la maraton. Ati vazut: desi a trecut linia de start, maratonistul continua sa alerge cu genunchii indoiti, dar fericit. Exista, insa, un mare pericol: poti ajunge rapid la cosul de gunoi, si apoi incinerat, fara posibilitatea de a fi reciclat. Dar, la modul figurat si umoristic vorbind, mai exista o salvare: ideea lui Bulgakov, conform careia "manuscrisele nu ard".
Care a fost parcursul dv. profesional?
Nu pot spune: "Da, am fost pe cutare post si am ajuns pe cutare post". Suna functionareste. Materiale documentare, stiri externe, stiri interne, fapt divers, biografii, interviuri, reportaj: asta inteleg eu prin parcurs profesional. Parafrazand: "sunt ceea ce am facut". Sau, mai bine zis, sunt ceea ce am scris si scriu.
Este visul ascuns al unui redactor acela de a deveni scriitor?
Al unui redactor, nu stiu. Al meu, sigur da. De multe ori imi spun ca voi scrie la 80 de ani pentru ca, probabil, abia atunci voi avea maturitatea necesara! Dar este doar un vis. Acum nu mai este ascuns, pentru ca vi l-am marturisit dv.!
Care sunt satisfactiile muncii pe care o faceti? Dar aspectele neplacute (daca exista)?
O sa radeti: satisfactia oboselii. Apoi, cand cititorul iti scrie, cand iti comenteaza materialul. Te felicita sau te injura, stii ca cineva te-a citit si nu l-ai lasat indiferent. Aspecte neplacute? Iar o sa radeti: simti ca iti pierzi atat prietenii, cat si dusmanii.