Oameni, gusturi și povești de pe Valea Regilor

De la Reghin la Lăpușna, într-o zonă cu un pitoresc aparte, ca o punte între duritatea impunătoare a munților și blândețea delicată a colinelor, se întinde Valea Gurghiului.

O frumusețe sălbatică, o măreție copleșitoare, un loc în care parcă și omul, și natura și-au scris propria poveste. Ambele, cu file vechi de sute de ani, împletite însă într-o armonie desăvârșită.

I se mai spune și Valea Regilor, denumire ce întărește legătura cu trecutul și tradițiile și păstrează vii momentele în care splendoarea neatinsă a zonei atrăgea regi, prinți, conți, baroni ori alte personalități marcante ale vremii. Numele de Valea Regilor impune însă și o notă mister, ce te duce cu gândul la bogăția istorică, spirituală și culturală pe care o adăpostește această regiune.

Și totuși, Valea Gurghiului nu este doar o destinație turistică, ci mai degrabă o experiență în sine. Pentru că, pe lângă peisajele uimitoare și oportunitățile nelimitate pentru aventură ori relaxare, dincolo de munți și coline, de păduri seculare și flori rare, de castele, cetăți și conace sunt oamenii. Oamenii din satele risipite de-a lungul și de-a latul văii, așezări în care timpul pare că s-a oprit tocmai pentru a-i lăsa călătorului tihna necesară să se înfrupte din darurile locului. Sate în care tradițiile vechi sunt păstrate cu sfințenie, iar meșteșugurile tradiționale sunt încă practicate și transmise din generație în generație. Oameni care, de fiecare dată își primesc musafirii cu brațele deschise, o ospitalitate autentică, exact ca și bucatele pe care le așază generos pe masă. Oameni care se mândresc cu faptul că au ridicat gustul la rang de artă, pentru că folosesc în mâncare tot ce le dă mai bun pământul.

De aici, de la gust a plecat și povestea lactatelor de la Ibănești. Astăzi, produse certificate la nivel european și chiar mondial, preferate de consumatori datorită gustului unic, inconfundabil, conferit de materia primă locală și un proces de fabricație tradițional, și întregit de un ingredient miraculos – respectul.

Respect pentru lapte, pentru că procesatorii de la Ibănești nu storc laptele de sevă până când îi dispare gustul, doar de dragul unor producții record și al banilor.

Respect pentru oamenii locului și pentru munca lor, pentru felul în care își cresc și-și hrănesc animalele.

Îl cunoaștem pe Nicu Bumb și povestea din spatele succesului brânzeturilor de la Ibănești într-o nouă călătorie din seria CULTURA OSPITALITĂȚII.

Administrați o afacere de familie, aflată la a doua generație. Cum gestionați echilibrul între tradiție și inovație pentru a menține afacerea competitivă și relevantă într-o piață aflată în continuă schimbare?

În zona noastră, pe Valea Gurghiului, avem rădăcini adânci, ancorate în valorile atemporale care ne-au modelat brandul. Cu toate acestea, înțelegem care este pulsul schimbării și știm că, pentru a rămâne relevanți în industria noastră, este nevoie de o dinamică a inovației.

Fără doar și poate tradiția noastră, angajamentul nostru față de ea, reprezintă un adevărat indiciu al fundației solide pe care ne-am construit afacerea. Vorbim despre măiestrie și despre angajamentul nostru față de calitatea produselor, obținute cu rețete strămoșești, dar și cu ajutorul unor procese tehnologice inovative, fără de care nu am putea fi performanți.

În industria noastră, inovația devine o adevărată busolă cu ajutorul căreia nu numai că urmărim tendințele, dar le și stabilim. Așadar, un lucru este cert: onorăm trecutul dar nu rămânem legați de el.

Produsele noastre cunoscute sub brandul Lactate de Ibănești sunt infuzate de tradiție dar au un fler contemporan, prin care ne asigurăm că rezonează cu consumatorul modern. Abordarea noastră de tip strategic este aceea potrivit căreia prin valorificarea tradiției oferim un sentiment de moștenire, de apartenență, de fiabilitate, astfel încât să putem rămâne pe primele locuri în ierarhia jucătorilor unei piețe în continuă evoluție. Astfel, nu vorbim doar de a supraviețui, ci ne raportăm la verbul a prospera într-o lume în care angajamentul nostru de a găsi echilibrul perfect între tradiție și inovație rămâne de neclintit.

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat în transmiterea și menținerea valorilor de bază?

Înțelegerea comunităților pe care le deservim necesită, în primul rând, multă deschidere și multă empatie. Atunci când vorbim de transmiterea și menținerea valorilor de bază, trebuie să pornim în primul rând de la identificarea atentă a nevoilor și dorințelor comunității. Astfel, ne putem asigura de faptul că eforturile noastre nu sunt doar niște activități bine intenționate ci, la modul cel mai serios, rezonează cu adevărat cu fiecare individ al comunității pe care urmărim să îl ridicăm.

Obiectivul de promovare a tradițiilor locale este, pentru mine, închegarea unor echipe cu principii de orientare clară, pe calea în care tradiția întâlnește inovația, dar în care suntem conduși de ideea comună de a păstra bogăția culturală, care permite comunităților noastre să fie unice.

Vă mândriți cu gustul de Ibănești, un gust unic, autentic. Care sunt ”ingredientele magice” ce conferă produselor dvs aceste calități unice?

Foarte puțini dintre dumneavoastră știu că Telemeaua de Ibănești se fabrică din laptele obținut de la vacile ce pășunează pe arealul bogat, reprezentat de pășuni cu floră spontană, a celor trei comune: Ibănești, Gurghiu și Hodac. Acestea au înființat, alături de Mirdatod Prod SRL, în anul 2010, o Asociație de Promovare a Produselor Tradiționale de pe Valea Gurghiului. Pentru conservarea brânzei telemea, Asociația folosește apa sărată a unei anume fântâni, veche de sute de ani din localitatea Orșova, comuna Gurghiu, apă care are o concentrație de sare de peste 25%.

Omul sfințește locul, spune un proverb românesc. Așadar, care este impactul afacerii dvs în comunitate?

Produsele Lactate de Ibănești sunt realizate în fabrica noastră unde lucrează oameni angajați din comunitățile locale, a căror dezvoltare o sprijinim prin crearea a noi locuri de muncă. Fabrica noastră de la Reghin este o investiție de 9 milioane euro, în care astăzi lucrează un număr de 198 de angajați. Toate aceste scumpiri din lanț se regăsesc, evident, în produsul finit la raft, unde produsele noastre se întâlnesc cu produse lactate similare care provin din alte țări. Dacă nu vor fi luate urgent măsuri de protecție a industriei, care să diminueze acest impact negativ, probabil că fermierul român va dispărea.

Această industrie este, din păcate, una în care creșterea prețurilor are un impact major. Odată cu creșterea prețurilor la energia electrică și a combustibililor, au crescut și prețurile cartoanelor folosite la ambalarea produselor, a etichetelor, a lăzilor de transport etc. Prețul de achiziție a laptelui crește zilnic datorită creșterii prețului furajelor destinate hranei animalelor. E greu să ții pasul.

În acest moment, fabrica lucrează cu lapte produs 100% de către producători locali, dar trebuie să știm faptul că sunt necesari 10,8 litri de lapte pentru obținerea unui kilogram de cașcaval și 8,2 litri lapte pentru obținerea unui kilogram de brânză telemea.

Iată de ce, rog consumatorul român să fie patriot și să cumpere produse românești, care au la bază materii prime românești și la care lucrează oameni ai comunităților locale!

De-a lungul anilor, care a fost momentul care v-a bucurat cel mai mult, când ați realizat că munca și efortul dvs. au avut un impact semnificativ?

Una dintre cele mai mari realizări ale companiei noastre este recunoașterea la nivel european, prin acordarea titlului de Denumire de Origine Protejată a produsului Telemeaua de Ibănești. Am trimis întreg dosarul pentru certificare la Bruxelles și, la câteva luni după depunerea acestuia, am fost contactați de către autorități, care ne-au adus la cunoștință faptul că o societate înregistrată în Grecia a depus un dosar similar, pentru certificarea unui produs în a cărui denumire era utilizată aceeași rădăcină a cuvântului telemea.

Au fost momente grele, în care am căutat și am găsit dovezi în susținerea cauzei, dar acestea se dovedeau a fi insuficiente pentru acordarea recunoașterii la nivel european.

Și, în anul 2016, când credeam că nu vom obține această recunoaștere, am fost contactați de o persoană din județul Constanța care ne-a furnizat dovezi incontestabile din punct de vedere istoric, prin care se atesta că dacii produceau o brânză albă, care era transportată către Portul Constanța în vederea îmbarcării pe vase. Iar pentru păstrarea acesteia, dacii foloseau o saramură. A urmat certificarea ca produse montane a Cașcavalului de Ibănești, Smântânii de Ibănești și a Urdei de Ibănești. Iar la sfârșitul lunii noiembrie 2022 am obținut certificarea produselor noastre la nivel mondial.

Rețetele tradiționale adesea reflectă cultura și istoria unei comunități sau regiuni. Iar dumneavoastră v-ați făcut o misiune din a promova cultura, tradițiile și produsele specifice zonei dvs. Ce v-a inspirat să vă implicați atât de profund?

La noi în zonă, oamenii sunt obișnuiți să gătească și să consume preparate culinare nu foarte elaborate. Eu stăteam pe lângă mama când ne gătea și o ajutam cu ce puteam și cu ce mă lăsa să o ajut. Pentru că, pe la noi nu erau prea mulți bărbați care să vrea să învârtă lingura în cratiță. Și mi-au intrat în cap anumite rețete, multe moștenite din bătrâni, dar toate extrem de gustoase și de hrănitoare. Așa încât, atunci când am ajuns la casa mea, am dotat bucătăria cu de toate și m-am apucat să le învârt, iar acum îmi ies unele preparate atât de bine că ți-e mai mare dragul să le privești, dar’mite să le mănânci.

Dorim să demonstrăm românilor și chefilor că putem găti cu produse românești gustoase și sănătoase, că putem sprijini astfel industriile mici locale de la nivelul fiecărei regiuni, că putem reînvia rețete de demult, moștenite de la străbunii noștri.

Iar produsele lactate din Valea Gurghiului merită să fie gustate măcar o dată în viață de către fiecare român, ca să facă cunoștință cu gustul de neuitat al laptelui, ce provine de la văcuțele ce pasc pe pajiștile pline de floră spontană și se adapă din apele cristaline ale pâraielor de munte din zona noastră.

Care sunt principalele valori și calități de leadership pe care le considerați esențiale în direcționarea unei echipe într-un scop comun precum promovarea tradițiilor locale?

Am învățat pe parcursul anilor că principală valoare în direcționarea unei echipe pentru obținerea unui scop comun, având în vedere promovarea tradițiilor locale, este pasiunea pentru patrimoniul pe care ne propunem să-l promovăm. Aici nu vorbim doar despre niște sarcini trasate în vederea îndeplinirii lor, vorbim despre convingerea profundă a fiecărui membru din echipă că munca noastră contribuie la ceva mare, atemporal.

Cheia în acest context este spiritul de colaborare pe care, în calitate de lider, trebuie să îl centrezi în miezul echipei, astfel încât contribuția fiecărui membru să fie apreciată, iar contribuția tuturor să fie o rezultantă în promovarea tradiției.

Când vorbim despre tradiții locale, putem întâmpina multe provocări și trebuie să găsim modalități inovatoare de a le pune în valoare fără să ne compromitem autenticitatea, adaptându-ne la peisajul în permanentă evoluție și asigurând un impact susținut al acestor tradiții în cotidian.

---