Cum să privim comunicarea natural, nu ca pe un task

Când ai simțit ultima oară că te poți exprima liber la job?

Că ești ascultat cu adevărat, nu doar tolerat? Că nu trebuie să demonstrezi nimic, ci doar să comunici firesc, așa cum ești?

Trăim în plină viteză și în plină nesiguranță. Ritmul de lucru e tot mai alert, iar conexiunile dintre oameni par tot mai subțiri. Comunicarea — acel spațiu viu dintre doi oameni — se transformă în task, procedură, „discuție scurtă”. Iar în lipsa ei, ne pierdem treptat pe noi înșine.

Și totuși, există o cale de întoarcere. O cale care nu înseamnă retragere în pădure sau renunțare la ambiții, ci dimpotrivă: înseamnă să-ți trăiești viața profesională cu mai multă prezență, mai mult sens și, de ce nu, mai multă bucurie.

Comunicarea ca formă de supraviețuire emoțională

Nu cred că mintea noastră a fost proiectată să țină pasul cu schimbările din ultimii 20 de ani. Într-un singur minut, se trimit milioane de mesaje, se nasc noi reguli, noi presiuni, noi moduri de a performa. Învățăm constant să fim altfel decât eram ieri — dar în toată această adaptare, ne pierdem reperele de umanitate.

Comunicarea, cândva instinctivă și vie, a devenit un set de tehnici, proceduri, emoji-uri și „check-in-uri” reci. Ceea ce înainte era expresie directă — o privire, o respirație, o ezitare — azi e înlocuit cu răspunsuri corecte și reacții predefinite.

În loc să ne simțim conectați, ne simțim epuizați. Și cu toate astea, speranța rămâne: putem schimba ceva.

O ipoteză curajoasă

Cred că în miezul vieții noastre profesionale există o nevoie simplă: să fim văzuți, auziți și înțeleși. Nu doar ca funcții în organigramă, ci ca oameni. Comunicarea nu este doar un „soft skill”, ci un element de supraviețuire emoțională în medii tot mai competitive.

Într-o echipă în care oamenii comunică real, stresul scade, performanța crește și sensul capătă contur. Comunicarea pornește dintr-un spațiu de sinceritate și prezență, iar viața la job — și nu doar la job — devine un loc de creștere. Mai bun. Mai viu.

Cum am ajuns aici?

Când am început să explorez comunicarea, nu căutam performanță. Căutam sens. Acea clipă rară în care un om îți vorbește și simți că spune ceva care vine dintr-un loc viu, adevărat. Nu știam cum se ajunge acolo, dar știam că vreau să rămân cât mai des în acel spațiu.

A fost nevoie de ani de muncă — în teatru, în training, în lucrul cu oameni din medii diferite — ca să înțeleg că, înainte de tehnici, omul are nevoie de repere interioare. Să-și simtă gândurile, să-și recunoască emoțiile, să se audă pe sine înainte să încerce să fie auzit.

CITEȘTE ȘI: Importanța programelor de wellbeing și a implicării departamentului de HR

Așa s-a născut Expresivitatea Vorbirii — o metodă care nu oferă rețete de succes, ci hărți de explorare. De la voce, dicție, postură sau storytelling, până la lucruri mai greu de măsurat, dar esențiale: prezență, claritate, intenție, firesc.

Am înțeles că tehnica e un drum, dar nu e destinația. Destinația este relația. Cu tine și cu ceilalți. Iar în viața profesională — poate mai mult decât în cea privată — calitatea acestor relații ne definește.

Trei idei care pot inspira schimbarea

1. Prima schimbare începe cu privirea. – „Uită-te la omul din fața ta.” Poate părea banal, dar acolo începe comunicarea autentică. Nu în slide-uri sau în formule de feedback. În ochii celuilalt. Acolo unde se întâlnesc intențiile și se deschid emoțiile. La fiecare workshop le spun participanților același lucru: „Nu mergeți mai departe până nu sunteți cu adevărat aici.”
2. Ai încredere în gând. Antrenează gândul. Disciplinează gândul. – Cuvintele vin din gânduri. Tot ce transmiți — voce, mimică, gest, postură — pornește din minte. Gândul se simte. Se vede. Se aude. Oamenii din fața ta percep ceea ce gândești, chiar dacă nu o pot explica. Mulți nu cred în această transmisie invizibilă, dar ea există. Când gândul e clar și intenția e sinceră, comunicarea curge firesc. Antrenează-ți mintea, și corpul va ști ce are de făcut.
3. Cea mai puternică formă de comunicare este intenția clară. – Când știi de ce vorbești, când ești aliniat cu valoarea pe care o transmiți, oamenii te urmează. Nu pentru că ești ”convingător”, ci pentru că începi să câștigi încredere.

O formă de wellbeing care începe în noi

Comunicarea nu e un „plus” în viața profesională. E solul în care cresc toate celelalte: colaborarea, încrederea, performanța, sentimentul că munca ta are un sens.

Și vestea bună e că nu trebuie să fim perfecți ca să comunicăm bine. Trebuie doar să fim atenți. Să vrem să fim acolo. Să ne întrebăm, din când în când:

„Ce se întâmplă între mine și omul din fața mea, chiar acum? Cu ce îi fac viața mai bună prin ceea ce îi spun?”

Viața profesională poate fi un loc al autenticității. Un spațiu în care nu ne pierdem pe drum, ci ne regăsim prin fiecare conversație, prin fiecare moment de prezență.

Și dacă simți că ai nevoie de un pic de ajutor și îndrumare pentru a comunica mai bine, cu încredere, dacă vrei să-ți regăsești autenticitatea, poți apela la workshop-uri de „Expresivitatea vorbirii”.

Cred cu tărie că un prim pas ar fi să ne întoarcem la firesc.

La voce. Privire. La intenția de a face mai bună viața celui din fața noastră.