În serie. Cele trei tipuri de oameni de care ar fi bine să te ferești la locul de muncă

Alina Stepan, psihoterapeut Mind Essence și director Ipsos Research fiind cea care și-a asumat dificilul rol de a dezvălui, pentru dumneavoastră, “natura și scopul” unui asemenea gen de persoană.
Un reper al acestui serial a fost cartea “Psihovampirii. Despre relaționarea pozitivă cu hoții de energie”, tradusă și editată de Asociația Română de Psihoterapie Pozitivă, în care Hamid Peseschkian și Connie Voigt identifică și descriu 12 tipuri de așa-numiți „vampiri psihologici”.

“Ultimul nostru episod din epopeea vampirilor pe care îi putem întâlni la locul de muncă nu putea fi altfel decât un dans: acela al unei echipe de management formată din trei tipuri de vampiri. Şi poate înainte de a trece mai departe ar trebui să reluăm explicaţia termenului. Departe de cei doi autori (Hamid Peseschkian şi Connie Voigt) să urmărească senzaţionalul. Au ales însă termenul de <vampir> pentru a sublinia trei lucruri: că identificarea persoanelor toxice nu este uşor de făcut, căci <vampirii> nu îşi afişează trăsăturile întotdeauna în văzul tuturor. că există o relaţie de inegalitate între agresorul psihologic şi victima sa, că acest tip de oameni subminează energia pozitivă a celor pe care îi aleg ca victime”, subliniază Alina Stepan.

Feriți-vă să îi faceți confesiuni

Cei trei vampiri de care ne vom ocupa astăzi au cea mai mare putere atunci când acţionează împreună.
Vampirul băgăcios simte nevoia de a fi la curent şi a se implica în absolut toate problemele din firma, că şi în chestiunile personale ale angajaţilor. Mereu are o întrebare pe buze şi apare în locuri unde te-ai aştepta mai puţin să îl găseşti, chestionând pe toată lumea şi dându-şi cu părerea în lucruri care nu îl privesc. „Aceste activităţi cronofage au, desigur, dezavantajul pentru vampir de a-i diminua în mod serios timpul de lucru; de aceea, de câte ori se întâmplă ceva neprevăzut în firma, nimeni nu îl crede pe vampir că nu a ştiut dinainte şi că, bineînţeles, nu a făcut nimic să oprească sau să corecteze lucrurile. În general anxios, vrea să ştie totul despre tot pentru a se asigura că nimic nu îl va lua prin surprindere şi nu îi va scădea stimă de sine, şi aşa destul de subţire”.

Cum ne păzim de el? Pentru că funcţionează ca o „agenţie de ştiri”, cel mai eficient este să nu îl alimentăm în nici un fel cu informaţii, că să nu aibă ce retransmite. Feriţi-vă să îi faceţi confesiuni, căci nici un secret nu e sigur cu el. Toate informaţiile pe care i le oferiţi le va da la schimb cu alte ştiri, doar pentru a se află în mijlocul atenţiei şi a fi mereu informat.
„Lupul în piele de oaie este cea mai femecatoare persoană pe care aţi cunoscut-o…până la proba contrară! Mereu amabil şi cu zâmbetul pe buze, se asigura că aţi lăsat garda jos în prezenţa să, pentru că cine ar fi prevăzător faţă de …o oaie?
Din păcate, datorită camuflajului sau, acesta este rar prins asupra faptului. Modul în care disimulează reuşeşte să îl facă relativ greu de analizat şi etichetat. Ajută foarte mult părerea celorlalţi despre el, că şi informaţiile care va ajung la urechi despre dumneavoastră dinspre el. Este vampirul cel mai dificil de depistat şigestionat, pentru că acţionează de fiecare dată pozitiv în faţă şi subversiv o dată ce aţi întors spatele”, mai spune Alina Stepan.

Prezență stresantă

Mai aflăm că ”N-am fost eu! ” este vampirul care fuge mereu de responsabilitate, chiar şi de cea care ar trebui să îi revină în totalitate. Prezenţa lui e foarte stresantă pentru cei din jur, pentru că el nu încearcă niciodată să caute soluţii – lucru pe care îl consideră periculos, deoarece alţii l-ar putea consideră responsabil pentru problema creată. ”Întreaga lui energie este îndreptată înspre a se convinge pe el şi pe ceilalţi că nu are nimic de a face cu cele întâmplate şi că este nevinovat. Evident, lucrurile nu se opresc aici pentru că, în încercarea continuă de a se deculpabiliză, N-am fost eu încearcă din răsputeri să găsească un vinovat sau mai mulţi.
Cum ne păzim de el? Soluţia idealistă este să creăm în jurul lui o atmosfera cât mai deculpabilizantă, în aşa fel încât recunoaşterea unui vinovat să nu ducă imediat cu gândul la înfierareaşi pedepsirea imediată a acestuia. Acest lucru însă e dificil de făcut în ziua de astăzi, în care ritmul afacerilor şi al activităţii zilnice e din ce în ce mai alert. Soluţia realistă aşadar este să le limităm zona de acţiune prin trasarea de sarcini rutiniere şi uşor de evaluat şi să nu îi implicăm în decizii sau acţiuni carepresupun un grad mai mare de libertate de acţiune şi ale căror efecte şi rezultate sunt mai dificil de evaluat”.

Cum dansează vampirii?

Cu siguranţă, nu după un stil cunoscut şi consacrat, după cum afirmă Alina Stepan, dând “un exemplu de interacţiune <în trei>, evident disfuncţională şi problematic de gestionat din afara acestui <cerc>: Unul dintre clienţii companii tocmai a trimis un mesaj de nemulţumire către directorul de department şi către directorul general. Aceştia, împreună cu account managerul pentru clientul în cauza, se adună să discute problema. Și urmează:
– Nu înţeleg ce s-a întâmplat, ridică din umeri şeful în departamentul căruia este gestionat respectivul client. Eu am fost plecat pe teren săptămânile trecute şi am crezut că el va putea să îşi facă treaba cum trebuie, spune el, privindu-l cu reproş pe account manager.
– Dar eu am vorbit cu clientul şi nu mi-a spus că ar fi o problema. Dimpotrivă, am stat de vorba o grămadă, mi-a spus şi despre problemele pe care le are cu copiii, careîl înnebunesc de cap. Ştiu totul despre acest client şi va asigur că, dacă ar fi fost o problema, aş fi fost primul care ar fi aflat despre ea. Trebuie să fie o greşeală. – Şi eu ce trebuie să fac acum? Mă puneţi într-o situaţie foarte penibilă, căci săptămâna viitoare trebuie să mă întâlnesc cu şeful meu, care, atunci când va află, vaspune că sunt un incompetent! Desigur că am să îi spun că voi sunteţi oameni foarte capabili, care aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă, însă acest client este foarte dificil şi năzuros şi că nici măcar nu e foarte profitabil, poate nici nu mai lucrăm cu el. [Hm…de fapt cred că o să îi spun că account managerul şi şeful de department pur şi simplu nu şi-au făcut treaba şi că ar cam trebui înlocuiţi]…
Probabil că v-aţi dat seama deja <cine e cine> în dansul verbal de mai sus, care poate continua la nesfârşit”, accentueaz[ Alina Stepan exemplificarea.

Cu siguranţă că între toţi vampirii şi toate victimele lor există mai multe tipuri de tango-uri, polci, chacha-uri şi valsuri. Spre deosebire de concursurile de dans profesionist, aici nu există însă nici un arbitru. Aşa încât prin acest mini-serial în 9 episoade, ajuns acum la final, ne-am dorit să va ajutăm să îi identificaţi mai uşor pe cei care va calcă pe picioare şi nu îşi cer scuze…

“În primul rând, să căutăm să aflăm părerea doar a acelor oameni în al cărui sfat credem, nu a tuturor celor care cred că au un cuvânt de spus”, este de părere Alina Stepan. „Apoi, să nu ne lăsăm influențați de oamenii care au o părere despre tot ce există și să fim atât de politicoși încât să îi ascultăm fără reacție, doar în virtutea unui statut superior real sau auto-asumat. Doar dându-i noi jos de pe piedestalul pe care s-au urcat singuri ne putem ține la distanță de cei care ne influențează viața, cel mai adesea în mod negativ, doar pentru că noi suntem suficient de nesiguri pe ea”.