Povestea așteptărilor neproductive

Oare așteptările ridicate pe care le avem pentru propria persoană ne fac să uitam esența și anume să avem grijă de noi, să lucrăm la obiceiurile noastre productive sau la relaxarea care contribuie la productivitate?

În urmă cu câțiva ani am văzut filmul Wall Street – Money Never Sleeps. În film, la un moment dat, actorul principal ajunge la unul din directorii unui fond de investiții, care era milionar, însă cu toate acestea era și foarte lacom. Actorul principal a întrebat "Care este numărul tău?", adică suma de bani pe care și-o dorește să o facă și care l-ar opri din goana respectivă și bineînțeles, din comportamentul non etic. Răspunsul lui a fost sec "Mai mult!". Uneori așteptările sunt legate de bani "mai mulți", alteori de timp "mai mult", de aprecieri "mai multe", de argumente "mai multe" câștigate. Însă, așa cum spune celebrul antropolog Carlos Castaneda: “Ceea ce ne slăbește este să ne simțim ofensați de faptele și greșelile semenilor noștri. Împortanța pentru propria persoană presupune să ne petrecem cea mai mare parte din viață fiind ofensați de cineva.”

Așteptările sunt utile și te fac să visezi, să fii optimist, dar așteptările nerealiste te fac sa devii frustrat, lacom, stresat, bifând de pe vreo listă mai multe activități, mai multe lucruri de vizitat, mai mulți prieteni pe Facebook, mai multe timp pe telefon. Mai putem vorbi atunci de productivitate?
Așteptările sunt acea poveste pe care ne-o spunem zilnic "Ar trebui să fiu așa…", "Eu nu sunt genul…", "Ceilalți sunt de vină pentru că…", "Sunt nedreptățit fiindcă..", "Mi se cuvine respectul potrivit de la …".
Cum s-a format povestea? Prin ceea ce ți-au spus părinții, prin ceea ce ai trăit și prin ce ți-au spus/continuă să-ți spună alții, printre ei persoane ce au renunțat de multe la propriile visuri.

Însă, dacă rămâi blocat în aceeași poveste e ca și cum ai folosi încă Windows 98 (astăzi, în 2017). Învechit, greoi, cu un design banal (cu tot respectul pentru cei care au creat acel sistem de operare), si care nu ar permite rularea eficientă a programelor de astăzi, la fel cum povestea veche nu ti-ar permite obiceiuri noi, atitudini noi). Povestea determină gândirea, gândurile determină cuvintele pe care le spui și în final acțiunile. Ghici la ce conduce acțiunea? La rezultate. Și ce-ar trebui să-ți schimbi pentru a-ți schimba rezultatele? E clar: povestea sau așteptările tale. De curând, într-un documentar al National Geographic despre industria modei, un designer vorbea că hainele pe care le purtăm sunt nu doar reprezentarea a ceea ce suntem, ci a ceea ce vrem să devenim. Cum ar fi ca și povestea pe care o ”purtăm” zilnic, să fie o reprezentare a ceea ce vrem să devenim?

Care ar putea fi povestea unei zile productive pentru tine?

Te invit să-ți imaginezi cea mai productivă zi din viața ta și să o scrii. Cum ar arăta? Ce ai face? Unde ai fi? Cu cine vei lucra? Cum va începe ziua și cum se va termina? Care ar fi starea ta?
Imaginându-ți ziua aceasta, vizualizând-o și începând să crezi că poți să o trăiești, vei începe să-ți schimbi povestea. Mi-ar face plăcere să-ți citesc povestea actuală (cea pe care ți-o spui zilnic) dar și povestea unei zile productive.
Citatul meu preferat despre așteptări este dat de Tony Robbins: "Schimbă-ți așteptările cu apreciere și lumea se va schimba imediat". De câte ori nu ai avut anumite așteptări de la tine, de la situațiile cu care te confrunți sau oamenii cu care te întâlnești, ca ei să fie într-un anumit fel? Este normal să ai așteptări (și mai normal să fie comunicate și clare), însă data viitoare când ești prea dur(ă) cu tine sau cu cei din jur încearcă să-ți schimbi așteptările în apreciere.
Printre cele mai utile exerciții pe care le-am experimentat este dialogul așteptărilor, dezvoltat de Profesorul Stew Friedman de la Wharton Business School. L-am aplicat atât personal cât și profesional și continui să cred în acest instrument. Bineînțeles, condiția necesară este deschiderea celui cu care discuți în soluționarea unor dificultăți de comunicare.

Cum funcționează?

– îți notezi așteptările tale față de cealaltă persoană. Îți mai notezi și care crezi că sunt așteptările celeilalte persoane față de tine.
– cealaltă persoană face același lucru: notează așteptările proprii dar și care crede că sunt așteptările tale.

Pasul următor este confruntarea celor scrise. Surpriza cea mai mare este să afli că tu aveai cu totul altă impresie cu privire la așteptările celuilalt și viceversa. Rezultatul: simplificarea comunicării și rezolvarea unor conflicte.
Alternativa: să rămâi blocat într-un mod de comunicare greșit, ineficient în care fiecare dintre voi "ține scorul" cu privire la cine a câștigat ultima dispută. Total neproductiv iar focusul tău este redirecționat către "small talk" (așa cum bine spun americanii).

De ce e greu de aplicat?

Fiindcă trebuie lăsate deoparte orgoliile (ceea ce pentru anumite persoane înseamnă să piardă "un meci", bineînțeles încurajate și de cei care "câștigă"). De fapt, într-o stare de așteptări necomunicate toți pierd, lipsa de productivitate este evidentă și nu te îndrepți către potențialul tău, fiindcă trebuie să egalezi sau să ții strâns "scorul", atenția ta nefiind îndreptată spre obiective, acțiune și rezultate.
Cunoașterea așteptărilor rezolvă o parte din dificultățile de productivitate fundamentale pentru orice persoana. Mai mult, creează premisa unei comunicări cu ceilalți îndreptată spre rezolvarea unor situații concrete.
Care este povestea ta? Care-ți sunt așteptările? Este povestea pe care ți-o spui a ta, sau ți-a fost spusă anii de-a rândul și ai ajuns să crezi în ea. Te invit cu comentarii!

Costin Ciora este Consultant în Productivitate și lector universitar doctor la ASE București. Este autor si vorbitor in public pe subiectul cresterii productivitatii. Află mai multe despre Costin Ciora pe site, pe pagina de Facebook, sau pe profilul de LinkedIn.