Cum trăim independent într-o lume a dependențelor?
Dependența este o problemă complexă și se manifestă prin orice comportament în care o persoană găsește plăcere sau o ușurare temporară. De cele mai multe ori, definim dependența prin consumul periodic al unei substanțe, însă, ea ar putea lua orice formă: cumpărături, sex, jocuri video, mâncare, serviciu, social-media etc.
Problema dependenței nu este reprezentată de obiectul sau comportamentul în sine, căci luate individual ele nu creează dependență per-se, ci relația internă pe care o avem cu acestea. De pildă, jocul în sine nu creează dependență, însă unii oameni devin dependenți de jocuri (gaming); munca în sine nu creează dependență, însă unele persoane devin dependente de nevoia de a munci (eng. Workaholism).
Însă, dacă jocul în sine nu creează dependență, de ce anumiți oameni sunt totuși prinși în nevoia compulsivă de a se juca?
Pentru a înțelege mai bine dependența, este nevoie să privim dincolo de aceasta.
Un rol important este jucat de către creier: toate substanțele care sunt consumate în exces au în comun activarea directă a sistemului cerebral de recompensă, care este implicat în comportamentul de întărire și în producerea amintirilor.
Ajungem astfel să asociem un comportament cu o amintire plăcută sau cu un sentiment pozitiv, dorind să continuăm utilizarea lor din ce în ce mai mult.
Problema este că, fiind utilizate continuu, acestea devin compulsive și vor afecta starea de sănătate fizică și psihică a persoanei.
Putem evita dependența virtuală într-o lume în care suntem înconjurați de tehnologie?
Este o întrebare pe care și eu mi-o pun de foarte multe ori. Deși cunosc efectele nocive ale utilizării exagerate ale tehnologiei, îmi este de multe ori fizic imposibil să mă despart de ea, în special în această perioadă de pandemie. Fie că am nevoie să îmi exercit job-ul online, utilizând platforme media (Whatsapp, Zoom, Teams etc), fie că am nevoie să plătesc facturile sau să socializez cu prietenii (căci este mai simplu și la îndemână), sunt un utilizator avid de tehnologie. Am ajuns să trăim în două universuri: cel real și cel virutal. Chiar dacă nu suntem fani ai utilizării tehnologiei, suntem legați de ea, dintr-o multitudine de motive. Și nu doar noi ca adulți, dar și adolescenții și copiii.
Dar până la urmă, ce înseamnă să fiu dependent și cum știu că am devenit dependent?
În momentul în care utilizăm, într-o manieră exagerată, internetul ori aplicațiile de social media sau gaming și observăm că timpul petrecut în universul virtual este mai mare ca timpul petrecut în universul real, putem spune că ne confruntăm cu o tulburare. Dacă ajungem să nu mai avem control asupra a ceea ce facem iar acest stil de viață începe să ne impacteze sănătatea sau starea de bine într-un mod negativ, înseamnă că am trecut de la un comportament funcțional, sănătos, la unul adictiv.
Desigur, există mai multe tipuri de comportamente pe care le efectuăm zilnic, însă fără să picăm în plasa vreunei tulburări. Cu toții mai petrecem timp în online, fie că este vorba de vizionarea unui serial sau a unor filmulețe, sau că ne jucăm un joc pe diferite platforme/console de jocuri. Diferența constă, însă, în frecvența activității și capacitatea noastră de a pune punct acelei activități, fără prea multe probleme.
Există două tipuri de tulburări care stau sub acest concept umbrelă de adicții virtuale: dependența de jocuri video (gaming addiction) și dependența de internet. Ce presupune fiecare?
Dependența de jocuri video (gaming addiction) presupune ca persoana să aibă o dorință compulsivă de a juca jocuri, pe calculator sau console; să resimtă o stare de irascibilitate dacă nu se poate juca; să resimtă lipsa controlului, în ceea ce privește stoparea activității; să existe simptome ale sevrajului (dacă accesul la jocuri este restricționat sau stopat).
Dacă ai terminat un anumit joc într-un weekend nu înseamnă că ai dezvoltat o dependență de jocuri video, dar dacă te-ai sustras de la job sau alte activități pentru a face acest lucru sau pentru a juca jocul preferat, probabil că te confunți cu o dependență.
Dar ce simptome pot apărea în urma adicției de jocuri video și de ce este periculoasă?
În primul rând, va fi perturbat somnul. Persoana care este dependentă de jocuri video petrece foarte mult timp jucându-se iar noțiunea timpului începe, încet-încet, să dispară. Fie se culcă spre dimineață, ceea ce înseamnă că se va da peste cap ritmul circadian ce este responsabil de ciclul somn-veghe, apărând astfel insomnia, fie somnul va fi unul sacadat, deloc odihnitor.
Întrucât timpul petrecut pe calculator/console este foarte mare (între 8-10 ore pe zi), persoana nu va avea grijă nici la alimentație, apărând astfel probleme la nivelul sistemului digestiv sau de control al greutății. Practic, toate sistemele de care trebuie să avem grijă pentru o viață echilibrată, sunt lezate.
Dependența de internet presupune ca persoana să simtă nevoia de a petrece din ce în ce mai mult timp în mediul online. Accesarea internetului devine factorul motivator al persoanei, petrecând atât de mult timp, încât activitățile zilnice (profesionale/școlare) nu mai prezintă interes. Similar cu dependența de jocuri video, persoana va avea dificultăți ale alimentației, tulburări ale somnului, va resimți neliniște, oboseală și se poate confrunta cu izolarea socială.
Întrucât tinerii sunt cei care utilizează mai des calculatorul, ei vor fi mai afectați de aceaste dependențe. Posibilitatea participării la jocuri colective, timp de mai multe ore, cu persoane din diferite regiuni ale globului, cu care pot socializa, fac din jocurile online o posibilă capcană a dependenței.
Această capcană a fost întețită în perioada de pandemie, unde riscul a crescut semnificativ. Copiii și adolescenții au utlizat rețelele sociale mai mult, nu doar ca o formă de relaxare, ci și ca metodă principală a activităților, din cauza închiderii școlilor.
Conform unui studiu organizat de Salvați Copiii, 57,4% dintre copii au declarat că jocul pe telefon, tabletă sau calculator a fost principala activitate recreativă, urmată de timpul petrecut în faţa televizorului (44,9%) şi de timpul petrecut pe reţelele sociale (40,8%).
Copiii și adolescenții au utilizat internetul și jocurile pe calculator ca o formă de a face față problemelor zilnice sau a stresului acumulat, datorat perioadei de izolare.
Cum ne putem bucura de tehnologie, încât să nu cădem într-o capacană de dependenței?
Ne putem bucura de oportunitățile pe care ni le oferă tehnologia, încrucât aceasta are și multiple beneficii. Putem căuta și găsi orice informație într-un timp scurt, putem lua legătura cu persoane care se află la celălalt capăt al lumii, putem rezerva vacanțe și ne putem pune afacerile pe picioare, totul la un click distanță. Pentru a nu dezvolta, totuși, o dependență de jocuri sau de internet este important să fim atenți la timpul pe care îl petrecem pe diferite device-uri și să avem și alte activități pe care le putem face (în aer liber sau în alte locuri, cu prietenii sau familia).
Rolul părinților este extrem de important în ceea ce privește prevenția dependenței asupra copiilor. Este nevoie ca ei să fie atenți la programul copiilor și să încerce să implementeze un program cu activități zilnice, să aibă grijă ca cei mici să își respecte orele de somn și de masă, să explice copiilor consecințele care pot exista dacă aceștia nu respectă programul stabilit. Dar, cel mai important este ca aceste reguli să se aplice la nivelul întregii familii, nu doar asupra copiilor.
Care sunt primii pași în tratarea unei eventuale dependențe?
Primul pas către recuperare este conștientizarea faptului că un anumit comportament a devenit o problemă ce afectează calitatea vieții. Țineți minte că tratamentul dependențelor este personalizat și necesită compasiune, empatie și sprijin atât din partea familiei cât și a profesioniștilor.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală este foarte eficientă în tratarea ambelor tipuri de dependență. În cadrul ședintelor de psihoterapie, se discută despre problema dependenței, cauzele, evoluția și modalitățile de tratament ale acesteia. Psihoterapia contribuie la înțelegerea aspectelor psihice ale dependenței, dobândirea încrederii pentru a parcurge un program de terapie dar și creșterea motivației pentru vindecare.
Tratarea unei dependențe este un proces complex dar șansele de reușită cresc semnificativ dacă persoana în cauză are sprijinul familiei și al prietenilor.
Alice Donea își desfășoară activitatea în cadrul clinicii Oana Nicolau din București ca psihoterapeut specializat în psihoterapia cognitiv comportamentală. Este, de asemenea, specializată în hipnoterapie, psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională, cu o variată activitate clinică în cadrul Spitalului de Psihiatrie „Dr. Constantin Gorgos” al Fundației Estuar și al Fundației Grigore.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 272
Pentru abonare, click aici
