De fapt, nu știm cine suntem. Sau de ce. Dar putem afla. Întrebarea este: Vrem?

„Cum să-ți reinventezi viața“ este un exemplu de carte care se ridică mult peste comercialismul din titlul său, de altfel adevărat, căci despre aceasta este vorba. Despre cum să-ți reinventezi viața, după ce afli ce este cu ea. Din păcate, inflația denumirilor din literatura de self-help fără substanță face un deserviciu publicațiilor care vin cu conținut adevărat.

Pentru un cititor obișnuit și curios de a ști, cartea se citește prin exem­plificare, prin amintire, prin răgaz, liniște, răbdare, ochi închiși și încredere în proces. Este o lectură experiențială pe care o faci cu pixul în mână și care te ia destul de repede cu adevăruri fără preaviz, conducându-te spre un final în care respiri adânc de parcă tocmai ai fi terminat El Camino.

Tot ce mai poți sa faci este să te ștergi la ochi și să îți spui „Wow! Ce a fost asta?! Cine sunt?“. Îți vine în minte întrebarea „oare am nevoie de terapie ca să înțeleg toate astea?“, dar apoi imediat tot tu te sabotezi: „nuu, cum să fac asta?“. Căci, nu-i așa, o societate tradiționalistă, cu toate listele ei de rigori, activează in­stantaneu sentimentul de rușine la cel mai mic semn că nu te-ai putea descurca singur. Și că ai avea nevoie de puțin aju­tor.

De ce este atât de firesc să angajăm și să plătim un ghid când vizităm un loc nou, dar devine inacceptabil să o facem în situațiile în care nu știm cum să digerăm situații noi din viață? De ce este, oare, mai ușor de acceptat să înțelegi cultura chineză, decât cum să faci față abandonu­lui? Cred că acceptarea nevoii de ajutor și cererea lui denotă multă putere pentru orice individ care a fost învățat că dacă ar face asta, ar însemna să admită că este de­fect. Altminteri, ar fi doar un gest natural îndreptat spre autocunoaștere.

Autorii ne oferă un context prin care te recunoști nu doar pe tine în cele mai intime ipostaze, dar îți recunoști prietenii, părinții, oamenii pe care ți i-ai dori aproape, dar pe care îi îndepărtezi, la fel cum îi recunoști pe oamenii care, din contră, sunt prea aproape de tine, dar nu ai puterea să îi alungi. Mai mult decât atât, dacă ești părinte, poți deveni ușor anxios la gândul atât de multor lucruri pe care le poți inocula unui copil fără voia ta. Cu atât mai mult pentru părinții de orice vârste, demersul autocunoașterii devine o responsabilitate obligatoriu de asumat.

După ce îi parcurgi atent cele aproape 400 de pagini intense în conținut și idei, e bine să o lași deoparte, să nu te mai gândești la ce ai citit și să nu încerci să înțelegi nimic. În mod natural vei simți la un moment dat cum toată informația nouă începe să lucreze în tine. Simți că „a fost mult“ și tinzi să fugi înapoia ta ca să poți să negi. Ți-e dor de comoditatea de a nu ști adevărul. Rezultatul, însă, este că vei ajunge în fața unei mese pline cu informațiile pe care ți le-ai dorit mereu, dar cu care acum nu știi ce să faci.

Trebuie să îți vezi de viață, doar că după această lectură nu vei mai putea să o faci decât conștient. Vei constata că mergi pe stradă și parcă auzi gândurile celor care trec pe lângă tine, pentru că dintr-o dată știi cum să le decriptezi reacțiile. Vorbind cu prietenii, ajungi să îi înțelegi altfel, ca și cum ai avea acces la un nivel mai adânc al lucrurilor și al comportamentului uman. Iar tu cu tine intri într-o nouă etapă de înțelegere. Te simți ca atunci când ți s-a deschis o ușă despre a cărei existență nu știai, dar care sperai să ți se arate când ești pregătit. Da, este o carte pentru cei pregătiți să afle lucruri despre sine

11 CAPCANE MENTALE ÎN BAZA CĂRORA MULȚI DINTRE NOI ÎȘI TRĂIESC VIAȚA FĂRĂ SĂ ȘTIE

Esența cărții o reprezintă identificarea și descrierea celor 11 capcane mentale descoperite de autori și în baza cărora mulți dintre noi își trăiesc viața fără să știe. Pe fiecare din ele se aplică o matriță formată din: identificare, descriere, exemple, ches­tionare cu grile de răspuns, o minimă evaluare a fiecărui cititor, cauze care au condus la aceasta capcană și atenționările cu privire la întreținerea ei. În final, se oferă câteva soluții pentru depășirea ei cu scopul ruperii unui ciclu toxic.

Deși teoretică în esență, cartea ajunge să fie extrem de practică pentru că punctează prin exemple grăitoare, replici și tare ale personalităților noastre curente: compulsia la repetiție (repetăm mereu suferințele din copilărie), suntem atrași de oameni care ne hrănesc propriile capcane mentale, ne prelungim suferința pentru că orice altceva înseamnă schimbarea de care automat ne temem, tindem spre predictibilitate și certitudine, ne negăm nevoi de care suntem conștienți, ne raportăm la evenimentele din viața noastră prin prisma emoțiilor pe care le nutrim, ne hrănim comportamentele distructive prin capcanele mentale.

Este o carte care răspunde cu succes la întrebări de tipul „De ce mi-e atât de frică?,“ „De ce nu pot, deși îmi doresc?“, „De ce mi se întâmplă numai mie lucru­rile astea?“ sau „Dar oare asta îmi doresc?“, „De ce mă simt vinovat, deși am făcut un lucru bun?“, „De ce nu am putut spune ce simt?“, „Cu ce am greșit?“, „Cum de nu sunt fericit? Doar am făcut ceea ce mi-am dorit“. De departe, însă, cele mai prezente întrebări din viața noastră care își găsesc răspunsul în această carte sunt cele care încep cu „Dar, dacă … ?“

Vei vedea, citind-o, că există capcane cauzatoare de alte capcane, variantă în care desprinderea din viciozitatea cercului este și mai greoaie și dificil de abordat.

Deși este o carte intensă din punct de vedere psihologic, este esențial să păstrezi o distanță vizavi de nu puținele tentative de a da vina pe toți ceilalți pentru toate capcanele tale. Nu este vina nimănui și chiar dacă ar fi, a rămâne în paradigma victimă-persecutor va anula orice demers pozitiv de înțelegere. Apariția, menținerea și subjugarea noastră de către aceste cap­cane urmează câteva fire roșii, ele ducând în final la frustrări mocnite, furie, depre­sie, neadaptare, anxietate și extrem de multe frici. Triunghiul care definește și întreține capcanele este:

✓ Durata lungă; ✓ Autodistructivitatea ✓ Lupta lor pentru supraviețuire

CAPCANELE SE SUBSUMEAZĂ CELOR 5 TIPURI DE NEVOI UMANE

I. SIGURANȚĂ.

Capcana abandonului – senti­mentul că oamenii pe care îi iubești te vor părăsi, iar tu vei rămâne izolat emoțional pentru totdeauna.
Capcana neîncrederii și a abuzului – așteptarea că oamenii te vor răni sau abuza

II. AUTONOMIE.

Capcana dependenței – „te simți incapabil să te descurci fără un aju­tor substanțial din partea celorlalți“, de care ajungi să depinzi.
Capcana vulnerabilității – „trăiești cu teama că o să te lovească un dezastru“ și îți este frică de faptul că ți-ai putea pierde mințile sau că vei ajunge sărac.

III. STIMA DE SINE.

Capcana deficienței – „ai un defect, care nu te face demn de iubire sau fericire.“
Capcana eșecului – nu ești niciodată destul de performant și te comporți într-un fel care atrage eșecul.

VI. CONEXIUNEA CU CEILALȚI.

Capcana derivării emoționale – „nevoia ta de dragoste nu va fi niciodată satisfăcută pe deplin de către alte persoane“ și asta te aruncă într-un mare gol.
Capcana izolării sociale – în care te consideri diferit și încerci să trăiești izolat de restul lumii, evitând-o.

V. AUTOEXPRIMARE.

Capcana subjugării – cea în care, pe fond de rușine, ajungi să îți sacrifici propriile nevoi și dorințe pentru a le face pe plac celorlalți, cărora le permiți să te controleze.
Capcana standardelor nerealiste – pornind de la standarde autoimpuse extrem de înalte, te supui permanent eforturilor de a atinge impo­sibilul.

VI. LIMITE.

Capcana revendicării de drepturi – lipsa de disciplină și senzația că ești special îți dă dreptul la totul din partea celorlalți.

În privința modalităților de a sur­monta aceste capcane mentale, există trei mecanisme descrise în carte: fuga, capitu­larea și contraatacul. Era o glumă în care o găină era fugărită de mai mulți cocoși și, deși, îi era frică de ei, în același timp se simțea măgulită de interesul pe care aceștia i-l manifestau. În final, neștiind să aleagă între cele două emoții, decide: „eh, poate o să mă împiedic“. Din același regis­tru este și vorba care spune că de tentație trebuie să fugi suficient de încet, cât să te poată prinde. Ambele și multe altele își găsesc explicația de fond în carte.

Ce facem cu cine putem fi? Aceasta este întrebarea la care autorii răspund cu tact, pe șleau și responsabil. Doar doar noi putem răspunde cu DA sau NU invitației lor de a ieși din necunoaștere.

---

Articol preluat din numărul 256/aprilie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.