Despre cum să ne rezolvăm „ecuația” propriei fericiri
Tema fericirii a reconfigurat radical științele sociale în ultimele două decenii și a adus în atenția celor care interpretează integritatea personală și societală imperativul recuperării unui sens mai adânc al împlinirii personale, dincolo de țintele râvnite de secole – și rareori dobândite nemijlocit și durabil – ale prosperității economice și securității sociale. Astfel, cercetători de mare anvergură și-au recalibrat topicile în acord cu un nou miez al „cunoașterii care contează”. În acest proces se reunesc voci cu autoritate, precum cele ale lui Edward Diener, psihologul „bunăstării subiective”, Martin Seligman, inițiatorul psihologiei pozitive, sau laureatul premiului Nobel, Daniel Kahneman, ori ale celebrilor profesori de la Harvard Daniel Gilbert și Derek Bok sau ale unor economiști de talia lui Richard Layard ori Bruno Frey. La o asemenea rescriere de paradigmă s-au adăugat și actori ai schimbării sociale de amploare, precum Barack Obama sau David Cameron, și cu toții au adus în centrul atenției, dezbaterii și mai apoi al politicilor publice, dincolo de retorica „creșterii PIB-ului” ca „țintă a bunăstării”, „cultivarea fericirii” ca măsură mai pertinentă pentru evaluarea globală a „succesului” autentic al unei societăți. Mesajul din spatele acestor demersuri generoase susține că dacă oamenii se califică pe sine mai fericiți, țara respectivă o „duce mai bine” cu adevărat. Dar, toată această „cultivare” a „fericirii” nu cuprinde doar calificarea sa subiectivă (să li se pară oamenilor că sunt fericiți), ci devine un proces dinamic și angajant, care conferă oamenilor un sens pentru viețile lor, contribuind la promovarea responsabilității personale, pentru sporirea participării la o societate mai solidară, mai incluzivă și mai coezivă.
Subiectul fericirii individuale și societale a devenit, în anii din urmă, o temă influență și în mediul dezbaterilor din științele sociale din România, ca urmare a strădaniilor investigative ale unor cercetători din generații și tradiții disciplinare diferite, precum Petru Iluț, Septimiu Chelcea, Sergiu Băltățescu, Daniela Moza. În toate aceste încercări lămuritoare s-au propus propriile chei de înțelegere ale unui proces cu influențe majore în asigurarea coerenței identitare, printr-un demers care a depășit simpla recuperare imitativă a temei și a oferit câteva clarificări originale, filtrate de experiența românească a fericirii individuale și societale.
Într-un asemenea context al abordărilor multidisciplinare de la noi despre „cum să articulăm o viață mai bună”, cartea lui Dorin Bodea se particularizează prin mai multe note distincte. Înainte de toate, se impune naturalețea cu care autorul operează cu codurile de lectură furnizate de mai multe perspective disciplinare, de la sociologie și psihologie socială la economie comportamentală și antropologie culturală, sau de la neuroștiințe până la epistemologie, științe politice sau filosofie morală. Acestei sensibilități interdisciplinare pline de ingenuitate i se adaugă o bucurie a scrierii, care metamorfozează cartea nu doar într-un „atlas”, fie el și riguros documentat științific, al „culturii fericirii”, ci o transformă într-un demers exploratoriu care îl mobilizează pe cititor să își formuleze propriile întrebări cu miză și să sondeze propriile răspunsuri. Mai mult, autorul reușește să comunice expresiv adevărurile disciplinare într-un conținut care poate fi metabolizat de către cititorul inteligent și interesat, chiar dacă nu este un specialist în ariile de cunoaștere respective, tendință tot mai greu de identificat în ultimii ani în retorica argumentativă din zona științelor sociale, care s-a „feudalizat” și sufocat într-un jargon conceptual și metodologic tot mai opac.
Volumul de față întregește cercetările anterioare ale autorului prin ceea ce s-ar putea numi o reorientare proiectivă. Dacă studiile precedente erau derulate îndeosebi în medii corporative, adică în „cele mai bune și dinamice Românii organizaționale posibile”, și semnalau prezența unor portrete foarte contrariante în termeni de valori și atitudini sociale duplicitare, fataliste și cinice, însoțite de o cultură a integrității precară a angajaților români, cartea de față invită către un mâine în care putem dobândi resursele depășirii presiunilor – fie ele și foarte puternice – ale circumstanțelor istorice, sociale, politice și organizaționale, prin exersarea unui model de umanitate în care „reușita de sine” și „dezvoltarea personală” ies din regula autist-egoistă și dobândesc „împlinirea prin celălalt”.
De aceea, capitolele despre „managementul fericirii” sau despre „fericirea prin iubire” mărturisesc despre o opțiune care merge dincolo de determinările constrângătoare ale clipei și refuză soluțiile facile strict hedonice și consumeriste, sugerând că, până la urmă, ceea ce rămâne și dă seama decisiv pentru o viață împlinită este bogăția și calitatea relațiilor cu ceilalți semnificativi.
Scrisă alert, competent și angajant, cartea lui Dorin Bodea reprezintă o invitație reușită la un efort individual limpezitor în rezolvarea propriei „ecuații a fericirii”, prin care fiecare dintre noi putem face, cu discernământ și mai bine înzestrați cu uneltele furnizate de către studiile aplicate din științele sociale, alegerile care conduc la o autentică împlinire personală, alături de celălalt.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 277
Pentru abonare, click aici
