A-nceput distractia…
Prima gluma, leapsa dintre Presedinte si Primul-Ministru in noaptea dintre ani. Fiecare cu integrarea lui. Probabil ca decizia de a imparti euro-invitatii si euro-iesitorii-in-piata a avut la baza ratiuni de spatiu. Un research o fi masurat apetenta oamenilor de a parasi domiciliul si o fi recomandat doua locatii.
Dupa aceea, m-am amuzat sa-i vad pe Toma-Necredinciosi la brat cu Toma-Necredincioasele lor, pe granita, mergand la o cafea in Ungaria, doar cu buletinul. Trebuie sa fi fost foarte nereusite sarmalele si tuica dintr-o productie tare slaba ca sa plece ei asa pe drumuri, de la masa de Revelion, catre o Europa care, in imaginile prezentate la televizor, parea ca se culcase deja… Cred ca in nici o noapte nu au mai circulat pe potecile patriei atatea rochii decoltate, cu sclipici si pantofi de unica folosinta.
Prima concluzie, integrarea ne-a scos din casa sau, altfel spus, ne-a scos din papuci, la propriu.
Apoi, am ras cu crampe de confratii mei englezi care s-au instalat in prima zi a anului, cu camere de reportaj si microfoane, la portile aeroporturilor, in asteptarea navalitorilor din Romania. Cronica unei apocalipse demografice s-a scris fara eroii ei prezumtivi. Etern-fascinantii romani n-au reactionat nici de data aceasta conform scenariilor.
Si m-am mai distrat cu taxele la intrarea in tara despre care stiam ca nu avem voie sa le ridicam asa de mult, dar pe care le-am instituit totusi, dupa o logica specific locala.
Una peste alta, a inceput "distractia", in sensul dulce-amar al cuvantului. Dispar si apar taxe. Cresc si scad preturi. Se dau si se revoca ordine. Primari creativi isi devoreaza gloria TV la care nu au sperat niciodata. Mai ca nu ma-ndur sa trimit revista in tipar de teama sa nu scap vreo decizie de ultima ora.
Dar cel mai mult ma bucura expunerea. Sa ma explic: ma simt mult mai confortabil acum, cand vad ca orice gest al autoritatilor romane este monitorizat de catre UE si taxat – bun, rau, inoportun, exagerat. La halul in care se misca guvernantii nostri, am o mare satisfactie ca s-a gasit in fine cineva sa le dea peste mana. Nu e o veselie prea "ortodoxa", dar i-am vazut cum se misca singuri. Vreau sa-i vad si cum evolueaza cu arbitru.
N-a trecut nici o luna si coliziunea dintre cultura UE si cea romaneasca a si inceput sa ne scoata din papuci. De data aceasta, la figurat…