A-ntarcat Joiana
E piesa de rezistenta a gospodariei. Ai vaca, te-ai scos!
Si noi aveam vaca. De fapt, vaci, ca erau mai multe. Ne obisnuiseram cu ele. Lapte, carne, branza, oua, zi de zi… Ba nu, oua nu faceau, dar era de ca si cum ar fi facut, pentru ca dadeam smantana pentru ele si nu ne lipseau niciodata de pe masa. La fel si cu lana si cu mierea. Ce vroia gurita noastra manca, pentru ca avea Joiana lapte.
Cat a fost iarba grasa si laptele din belsug, o apreciam pe vacuta rezervat. Ba chiar, uneori, ii mai gaseam si cusururi. Ba ca miroase, ba ca e prea mare, ba ca mananca prea mult, ca da din coada si coada e prea lunga. Ar putea incerca sa fie o prezenta mai discreta.
Intr-o zi, a-ntarcat Joiana. Nema lapte. Ne-am uitat urat la ea si ne-am aruncat ochii roata. Pe cine mai mulgem noi acum?…
In povestea zilelor noastre, Joianele sunt multinationalele. Din laptele lor, se hranesc o puzderie de alte businessuri, ca sa nu spun industrii: training, consultanta, IT, advertising, horeca, turism, leasing, asigurari, servicii medicale etc. De unde pana unde? Pai, ca fiecare organism, si corporatia consuma inainte sa produca. Are, deci, nevoi. Mari. De masini, de calculatoare, de curatenie, de instruire, de asistenta juridica, de promovare, de catering, de paza, de cate si mai cate. Pentru fiecare dintre aceste nevoi exista furnizori de servicii si bugete alocate lor. Deci, business atras. Adica, mancatori de lapte, carora pana de curand le mergea atat de bine, incat pareau autonomi. Laptele Joianei ajunsese un detaliu. Ce-atatea ifose pe capul ei? Ia uite aici, catamita cifra de afaceri avem! Suntem, pur si simplu, buni. Sa ne mai lase corporatiile astea!
La un moment dat insa, Joiana a-ntarcat, cum spuneam. Altfel spus, criza a lovit in multinationale. Si ceea ce parea zbor avantat in jurul lor se dovedeste a fi plutirea unei frunze pe o pala de vant, inainte sa se aseze la pamant. Mai curge putin lapte, cat a mai ramas pe teava, dar el nu reuseste sa ne mai sature pe toti.
Nu zic s-o zeificam pe Joiana. E doar o vaca, totusi. Dar merita sa-i recunoastem rolul si sa-i dorim o intarcare cat mai scurta, orice forma ar avea ea, de V, de U, de L sau de W…