Blocul Babel

Toata lumea stia pe toata lumea: cum se impaca Vasile cu nevasta-sa, daca baiatul lui Popescu si-a luat corigenta si cate covoare persane are Ioneasca. Veniti de curand in oras, unii pastrau reflexe rurale: iesitul in pijama pe palier pentru o barfa mica, deschisul usii de la apartament ca sa iasa mirosul de prajeala din casa sau strigatul pe geam. Cultura casei de la tara, cu spatii largi, amestecata cu habitudinile de orasean. in scurt timp, zgomotele si mirosurile s-au stins, iar pentru barfa s-a apelat la telefon. Ne-am schimbat cu totii, ne-am adaptat la un alt tip de civilizatie, intr-un firesc efort de convietuire.

De la un timp, am intrat din nou in metamorfoza. Lista cu intretinerea, afisata la parter, nu se mai termina in ESCU. Ling, Paolo, Hassan si John ne sunt colocatari. impartim cu ei cheltuielile, liftul, aerul, apa calda si boxele de la subsol. Au venit cu obiceiurile si cultura lor. Un irakian a preluat rolul de gradinar: sta la parter si are pasiunea sa cultive flori in fata geamului. Moda o lanseaza italienii de la “cinci”, la concurenta cu libiencele in rochiile lor halat.

Vorbim, cantam si traim in toate limbile pamantului. Si asta dincolo de spatiul de locuit. Pe strada, la serviciu si in supermarket. Cu o usurinta de cetateni universali, de parca dintotdeauna a fost asa, romanii primesc si dau mesaje de multiculturalitate. Condimentam asiatic, slabim frantuzeste, dansam sud-american si, mai ales, gandim englezeste. John, Vasile si Hassan fac afaceri impreuna, fara bariere sau complexe culturale. Din cand in cand, pun de cate o petrecere cu tuica si muzica lautareasca. Un mozaic etnic demn de orice metropola care nu si-a atins inca limita maxima a multiculturalitatii.

Chiar o sa propun ca la viitoarea sedinta de bloc sa vorbim in engleza.