Cum o iei de la zero când realizezi că actuala carieră nu ţi se mai potrivește
România, anii 70-80. Tinerii absolvenți de facultate își primesc repartițiile, locuri de muncă împrăștiate prin toată țara, de obicei la multe sute de kilometri distanță de orașul sau satul natal. Unii reușesc să găsească un post bun într-un oraș mare, primesc tot de la stat și locuință. Pe modelul statul are grijă de tine, confortul este asigurat, acum nu au decât să muncească ce le-a fost dat să muncească și să își vadă de familie.
15-20 de ani mai târziu, pe mulți îi puteai redescoperi, dacă nu în același birou, cel puțin în aceeași instituție. Și, aproape cert, în același domeniu de activitate.
Revoluția, și nu cea din decembrie 1989, ci revoluția tehnologică, a fost cea care a dus piața muncii pe un drum cu totul nou, în România și oriunde. Desigur, la noi a contat enorm și deschiderea anilor 90, noile perspective, tranziția către o lume diferită, transformată. Populația muncitoare avea acum mai multe opțiuni la dispoziție. Unii au ales stabilitatea și confortul locului de muncă ales de statul oblăduitor cu mult timp înainte. Alții au încercat unul, două sau mai multe locuri noi de muncă. S-a și plecat masiv peste hotare, ceea ce se traducea fie într-o reorientare profesională radicală (profesori la cules de căpșuni, de pildă), fie în repornirea de la zero în domeniul deja testat în România.
Și au mai fost acei curajoși care au ales să schimbe macazul – fără teama că vor deraia – către domenii cu totul noi pentru ei. Ca angajați sau pe cont propriu. Din dorința de a realiza ceva relevant, din pasiune, din nevoia de a acumula averi și putere, sau poate doar din teama de necunoscut în privința vieții de pensionar, au ales să riște – iar unii au câștigat.
Astăzi, posibilitățile sunt nemăsurate, accesul la informație are o evoluție fără precedent în istorie, ideile circulă cu viteza luminii… iar locul de muncă în care ajungeai la 20-22 de ani nu mai coincide cu locul din care ieși la pensie. Specialiștii în resurse umane de peste ocean o spun tot mai des: tendința actuală nu este doar să îți schimbi jobul în acord cu evoluția ta profesională și personală de-a lungul vieții active, ci să îți schimbi cu totul domeniul de activitate, de două-trei ori în viață. Ne împing către asta nevoia de bunăstare personală și a familiei și nevoia de împlinire profesională, pentru că, desigur, ceea ce facem trebuie să aibă sens.
Companiile, organizațiile, oamenii care conduc afaceri și care înțeleg aceste lucruri îți vor valorifica aptitudinile și calitățile mai bine decât angajatorul de lângă care îți dorești să pleci. Secretul este să identifici cu acuratețe ce știi să faci, ce poți învăța în plus și, foarte important, ce îți place. Ce trebuie să eviți este acea capcană a identității profesionale în care îți asociezi calitățile exclusiv cu vechiul tău domeniu de activitate, considerându-le mai puțin valoroase în alt decor.
Vreți un exemplu? Deși aș fi fost tentată să spun „jurnalist”, aleg avocatura ca pildă, inspirându-mă dintr-o postare de pe blogul Harvard Business Review. Calitățile pe care le acumulezi în această meserie sunt cel puțin la fel de utile în afaceri, politică, finanțe, educație, coaching, publicistică, jurnalism și așa mai departe. Gândirea analitică, abilitățile de comunicare, atenția la detalii, organizarea eficientă – toate sunt apreciate în multiple domenii. O confirmă toate CV-urile care conțin această enumerare, redundantă pentru echipele de resurse umane… Dar sunt elemente esențiale pentru rețeta succesului în piața muncii anului 2015.
Revenind totuși la jurnalism – un exemplu mai la îndemână pe site-ul unei reviste, nu-i așa –, prima tendință de migrare din acest domeniu plin de provocări ar merge către Relațiile Publice. Motive sunt destule: jurnaliștii buni comunică coerent, sunt rapizi în idei, decizii și execuție, sunt creativi, au un păienjeniș de rețele și contacte utile, sunt îndrăzneți. Nu este o schimbare radicală, dar vine și ea cu provocări, pentru că practica demonstrează că migrarea nu se produce atât de simplu la noi. Din experiența ultimilor ani, în care ofertele de muncă în PR curg în orașele mari, printre primele criterii de departajare apare experiența.
Dacă nu e vorba de un job entry level (de care nu vei fi interesat dacă ai deja niște ani în presă și nu îți permiți să o iei de la zero din punct de vedere financiar), experiența de lucru într-o agenție, „minimum doi ani”, este obligatorie. Faptul că ai abilități de comunicare de excepție este irelevant, iar rețeaua ta de cunoștințe și contacte utile, cel puțin teoretic, nu te ridică în ochii omului de HR. Și totuși, sunt destui oameni de PR plecați din presă în România, iar asta se explică simplu: sistemul de recomandări este primul care funcționează și care, în timp, ar putea schimba și mentalitatea „pro-experiență relevantă” către aptitudinile aplicantului.
Exemplul este replicabil pe orice alt domeniu care cere profesioniști fără să sape mai adânc după calități și abilități capabile să ridice un business.
Câteva sfaturi, în caz că dorești să te reinventezi: discută cu oameni care au făcut deja asta; consultă-te cu profesioniști din domeniile care te-ar atrage; află dacă aptitudinile tale sunt utile și „în afara cutiei”, află ce obstacole ai întâlni dacă ai îndrăzni schimbarea; lucrează la imaginea ta și la mesajul pe care îl transmiți, profesional vorbind. Cu cât te poziționezi mai corect și mai deschis față de noul domeniu, cu atât ai mai multe șanse de reușită.
Cât privește aspectul financiar, despre care n-am prea vorbit aici, din mediul antreprenorial vin mai multe sugestii (via Huffington Post), realizabile în etape. Scopul lor este să te asiguri că, plecând din vechiul loc de muncă și reorientându-te profesional, nu îți va fugi pământul de sub picioare în caz de eșec: 1. „Nu-ți pune toate ouăle în același coș”, principiu tradus în acest caz prin diversificarea activităților. Pe românește, caută colaborări care să îți asigure venituri suplimentare, realizabile seara, în weekend sau pe perioade scurte de timp. 2. Cheltuiește mai puțini bani decât câștigi. 3. Fă-ți un plan de backup – adică economisește. Asigură-te că, dacă noul job în noul domeniu nu funcționează, poți trăi câteva luni decent până vei rezolva situația neplăcută.
Una peste alta, mediul permite și chiar încurajează reorientarea profesională, cel puțin o dată în viață. Depinde doar de tine. Dacă ți-ai dorit (și ai și reușit!) să schimbi domeniul de activitate „din mers”, povestește-ne și experiența ta.