Daca ne-am lua in serios…
Induiosator este faptul ca se vorbeste despre un calendar al evenimentelor. Adica, n-o facem oricum, ci cu metoda. Intr-o zi, la matineu, sunt anuntate cateva pichetari pe la sedii de partide. Apoi, un regal grevist de 24 de ore. Urmeaza un pranz sub forma de miting si finalul majestuos al boicotarii alegerilor prezidentiale. Ce mai, un adevarat festival sindical. Pentru naivii care cred ca mai e ceva pur sindicalist in aceste desfasurari de forte…
Pe mine ma arunca intr-o mare mirare felul in care intelegem noi, romanii, sa reactionam la situatii de criza. Citesc despre miracolul polonez, cu surprinzatoarea lor crestere economica, despre iesirea din zona de dificultate a Japoniei, despre efectele masurilor anticriza ale Angelei Merkel, despre interventii majore ale SUA in spatiul bancar si auto, despre pedala chineza apasata pe consumul intern pentru stimularea productiei si alte asemenea lucruri.
Lumea intreaga se agita sa gaseasca solutii, gandeste, inventeaza si strange din dinti ca sa iasa la lumina.
Nu si noi. Am tarat dupa noi restante, inechitati, dobanzi, scadente, zeci de ani, iar acum, in plina criza mondiala, vrem sa le transam pe toate. In timp ce altii se imprumuta ca sa construiasca, noi ne indatoram din nou ca sa platim salarii. In timp ce altii investesc in reconversie profesionala, noi cerem sa fim fixati pe scaun si asigurati ca nu vom fi niciodata deranjati.
Eu tin minte ca una dintre temele guvernului era sa reduca povara bugetara. Cum se face ca am ajuns sa discutam taman acum despre grile si mariri salariale? Cum se face ca sectorul bugetar a devenit din posibila victima – calau? Si mai ales, cum se face ca gasim resurse sa fim solidari doar atunci cand e de ciugulit ceva maruntis la salariu, de contestat ceva ori de revendicat? N-am auzit, pana acum cel putin, ca un milion de oameni (numarul anticipat de participanti la greva generala din 5 octombrie) sa decida ca pentru o zi sa renunte la statul pe Mess in timpul programului de munca.
OK, se intra in greva. Si dupa aia? Banii de la FMI se vor duce la una sau alta dintre categoriile de bugetari, celalalte vor tipa, vor creste taxele si impozitele, ne vom enerva din nou, iar Gigel tot n-o sa inteleaga ecuatiile de gradul doi si bunica-sa tot n-o sa aiba bani de medicamente. Eu cred ca ar trebui sa incepem sa ne luam in serios si sa nu mai organizam nici un eveniment macar timp de doi ani, pana la viitorul "George Enescu".