De lucrat la nuante

Lucrurile sunt mai degraba de natura nuantelor. Cel putin aici, in Romania, unde, slava Domnului, avem o groaza de belele pe cap de locuitor, pe asta n-o prea avem. Exista femei-lider si in companii mari si in companii mici. Fara sa stau prea mult pe ganduri, pot sa invoc telecomunicatiile, petrolul si marea consultanta, ca sa nu dau nume si ca sa raman doar in zona marelui business. Ar fi niste lucruri de comentat in statistica pe tara a salariilor pentru femei, dar fiind vorba de o medie, ne intoarcem tot la problema posturilor ocupate de femei, cat de calificate sau ne- sunt ele. Bine, statistica spune ca per total, suntem mai multe, cu un procent sau doua, si drept urmare, tot statistic ar trebui sa fim mai prezente in materie de conducere. Dar, haideti sa fim seriosi! Asta se intampla peste tot in lume, n-am inventat noi roata.

De aceea, eu cred ca toata discutia se rezuma la start. Baietii au plecat primii. Deci, avem de recuperat o intarziere. De ce am pornit mai tarziu? Pai, de exemplu, pentru ca am stat sa facem copii. Acum, n-o sa ne intrebati si despre asta de ce am facut-o. Dar, atentie! Venim puternic din urma. Chiar si acelea dintre noi care ne-am jucat de-a mamele am gasit solutii sa nu va lasam prea mult singuri. Cel putin in middle si top management, concediile pre si post natale tind sa dispara. Cunosc cazuri de nasteri la serviciu, de angajat atatea bone cati copii pe inventar si de mutat resedinta vizavi de sediul firmei pentru ca disconfortul produs de alaptare sa se rezume la traversarea unei strazi. Cunosc la fel de multe cazuri de doamne care tocmai pentru a ramane in cursa, aleg sa-si amane rolul de mama.

Ce alte dovezi de creativitate, inspiratie, sacrificiu si determinare mai vreti? Suntem pregatite de leadership, avem vocatia lui si e doar o chestiune de timp pana sa se organizeze conferinte pe leadership masculin.