Dorel exista

Zzzzz… prin tarnacop, in trupul lui Dorel care primeste socul electric vibrand. Se lasa intunericul in cartier. La spital, electrocutatul sta imobilizat in pansamente, in timp ce acelasi grup de tovarasi se cinsteste cu o dusca de coniac. "Dorele, ia mai fa, ma, zzzzz…".

Ei bine, Dorel exista, l-am vazut facand zzzzz chiar in fata mea. Iesisem, mai multi colegi, sa fumam in curtea din fata redactiei. In lipsa de alte idei, priveam la grupul de muncitori stransi in dreptul portii. Trei dintre ei se uitau la al patrulea care sapa un sant. Deodata, s-a auzit un bum, din adancuri a iesit un valatuc de fum, iar omul cu sapa s-a catarat speriat spre suprafata, la buza gropii. Dupa primul moment de nauceala, cineva a intrebat: "Ce-ai facut, Dorele?". Am izbucnit cu totii in ras, chiar si "Dorel", desi nu era chiar in apele lui. Cateva minute mai tarziu, am priceput ca ne "cazusera" calculatoarele, cu revista la care lucram cu tot…

De cateva luni, strada pe care se afla redactia noastra a intrat in reparatii. Asfalt jupuit de pe trotuar si jumatate din carosabil si o groapa lunga sapata, pe toata lungimea strazii, in care se "efectueaza" alte gropi mai adanci, cu geometrii diferite. Acelasi lucru vizavi. Un mic amanunt: actiunea se petrece in fata palatului Cotroceni, sub geamul prezidential. Va spun asta ca sa nu fiti frustrati – daca locuiti in cartiere-dormitor, ca mine – ca numai la periferie se pot intampla astfel de lucruri. Nu, nu depinde de zona, ci de aptitudinile noastre, ale romanilor, de a duce un proiect.

Deci, sub ochii nostri si, mai ales, sub talpile noastre se sapa, se scot basculante de pamant, se aduce pietris, se taseaza, se excaveaza, apare o echipa de la gaze, carpeste, acopera, taseaza si iar… se sapa, tasneste apa, se lipeste, se acopera, se sapa, Dorel, se zzzzz…, se repara, se toarna, se sapa si tot asa. S-ar putea scrie o epopee. Sau un manual: "Best practices in intretinerea mereu proaspata a lucrarii". Pentru ca, vedeti dv., groapa, odata descoperita, prinde viata. E un organism viu, cu ritm si metabolism. Cere, se zbuciuma, renaste, se opune, dormiteaza, izbucneste, inghite, rasufla, dincolo de orice control uman. Pare ca orice ar face Dorelul de la Electrica, de la Apa Nova, de la Distrigaz sau de la Primarie, santul nu se mai lasa acoperit. Vrea mai mult: tevi, balast, sudura, nisip, sudoare, sange, lacrimi, sacrificii…

Traim in universuri paralele. In paginile revistei stau cuminti litere despre management tranzactional sau transformational, leadership si inteligenta emotionala, iar afara, la doi metri distanta, Dorel isi continua lupta cu monstrul-o strada din Bucuresti, in 2007…