E greu sa le stii pe toate…

Ori as fi fost eu patronul si mi-as fi putut alege omul potrivit dintr-o lista nesfarsita de eminente cenusii. Dar, nu sunt in filmul asta si cred ca nici voi. Poate nici nu e rau ca e asa, nu e rau ca stie fiecare feliuta lui. Pentru ca asa sunt mai multe sanse sa o stie bine. Superficialitatea sta la panda si ii ameninta pe cei care se intind prea mult. Daca cititi ce scria Constantin Noica in "Istoricitate si eternitate", o sa va convingeti ca practicarea "enciclopedismului" a fost riscanta chiar si pentru genii, precum George Enescu si Nicolae Iorga: "Noi, romanii, avem un neajuns mare: suntem enciclopedisti! Nu ramanem intr-o specialitate, atunci cand o avem. Noi sarim din matca acestei specialitati, asa cum au facut Cantemir, Hasdeu, Iorga, Eliade – si asta-i ingrijoreaza oarecum pe apuseni… Iorga ia intr-un an licenta in litere, da concurs la 19 ani la un liceu si castiga catedra de latina. Atunci, Odobescu, care era ministru, il cheama si-i zice: <>. Acolo, in loc sa se ocupe de filologie, face figura de medievist si devine istoric. Pe drum, se opreste in cateva capitale si copiaza manuscrise grecesti si latinesti care priveau Tarile Romane. Cand se intoarce, il intalneste pe Xenopol, care-i fusese profesor si care-l intreaba: <> <>, ii raspunde el. Asta e: vine medievist, dupa ce fusese filolog latinist, devine istoric al romanilor, se duce in Franta si tine conferinte, se pasioneaza de Bizant si devine bizantinolog, iar la urma scrie si o istorie a literaturii noastre…".

Noica face referire la cultura si la gratia cu care eruditii romani treceau de la o preocupare la alta. Dar pericolul ne ameninta si pe noi, inginerii, marketerii sau arhitectii. Ne lipseste rabdarea de a zabovi intr-un loc. Nu avem stare intr-o disciplina. Sau disciplina intr-o stare… Poate ati remarcat ca rareori operele poarta titluri care suna asa: "Am descoperit totul despre tot!". Cel mai adesea, adevaratii specialisti spun: "Chiar daca nu stiu tot, stiu bine!".