Fair-play
Despre ce e vorba, pana la urma? Despre un comportament corect, asteptat, conform cu normele etice: recunosc ca am gresit sau ca am fost invins de altul mai bun, refuz practicile neloiale, iau cuvantul doar daca am competente pe subiect. Toate astea pentru igiena spiritului si a lumii in care traim.
Auzim destul de rar despre fair-play. In schimb, sunt nesfarsit de multe situatiile in care ii reclamam lipsa: de la nerespectarea unei intelegeri contractuale pana la cazurile de agresiune asupra celor mai slabi. Ma voi opri doar la una dintre ele: recunoasterea propriilor limite – fizice si intelectuale. Nu ma refer neaparat la o autoflagelare in piata publica, cat la o evaluare personala, critica a ceea ce suntem si putem, o asumare corecta a propriilor resurse. Nu mai departe de editia trecuta a revistei, am avut ocazia sa intalnesc o persoana capabila de un asemenea gest. O invoc pe balerina care a avut curajul sa accepte ca in materie de performanta scenica si-a intalnit limitele. A facut un pas lateral si a descoperit ce poate face cel mai bine cu datele existente. Asta numesc eu fair-play!
Din pacate, nu suntem prea multi in stare de asa ceva. Faceti un efort si -amintiti-va cand ati auzit ultima data pe cineva spunand "Nu stiu, dar cunosc pe altul care v-ar putea raspunde la intrebare mai bine decat mine". Sau cand ati zis chiar voi asta, ultima oara… Cand ati refuzat ultima oara o promovare sau un favor pe care nu le meritati? E un sindrom national. Nu stim sa spunem "nu stiu". Intreaba-l orice pe roman si-ti va raspunde. Dude, aberatii, dume… dar n-o sa taca. N-are stiinta, dar are pareri. N-are habar, dar nu se da invins.
Ca jurnalist, pun intrebari. Unele dintre ele, foarte specifice, care cer expertiza si informatie diferentiata. Ei, bine, mi se intampla extrem de rar ca interlocutorul sa admita ca am chestionat pe cine nu trebuia. Rezultatul? O aflare in treaba care nu foloseste nimanui, nici temei, nici cititorului, nici lui insusi sau imaginii sale. Si in presa scrisa mai e cum mai e, dar cheama-l pe roman la televizor. Nici in ruptul capului n-o sa-si decline competenta, tocmai acolo, in fata poporului. "Politica? Fotbal? Macroeconomie? Despre ce vrei sa-ti vorbesc? Tu da-mi doar microfonul!" Parca eu ce-am facut pana acum?!