Fuga sub dus
In lipsa de inspiratie, o iau metodic. Despre ce era vorba? Despre "puterea exemplului". Imi trecuse mie prin minte ca nu prea mai e la moda. Ca s-a pierdut obiceiul privitului cu admiratie si urmatului de modele. Dar mentoringul ce e? Dar de shadowing n-ai auzit?, veti intreba. Ba da, am auzit. Dar ele raman niste tehnici de manual cata vreme nu sunt asumate personal. Eu vorbesc despre descoperirea, in intimitatea gandurilor proprii, a modelului, a exemplului de urmat. Ei bine, acest tip de comportament e pe cale de disparitie. Asa am dedus eu, uitandu-ma la copiii mei, la colegii mei si la voi. Nu uitati ca v-am mai intrebat daca aveti un mentor si n-ati ridicat nici unul mana sa spuneti "da". Poate articolele din revista pe acest subiect ma vor contrazice…
Fiind vorba, asadar, despre "puterea exemplului" si aflandu-ma eu in cautarea inspiratiei, m-am intrebat: "Ce-ar face un intelept al zilelor noastre daca ar fi in locul meu?". Ar da fuga la dus. Tehnica nu e noua. Ceva similar faceau si stramosii nostri, doar ca se chema "stat cu picioarele in lighean". Nu cred ca are legatura cu apa, desi nu se stie…
De ce vin ideile la dus? Poate pentru ca esti singur si te poti concentra. Poate pentru ca acolo poti canta oricat de tare si de fals. (Am auzit nu o data de persoane complet afone si lipsite de talent care dau recitaluri sub dus). Poate pentru ca siroitul monoton al apei da gandurilor fluenta si sens…
In fine, cu sau fara explicatii, dusul functioneaza la chemarea ideilor si nu inteleg de ce nu a fost prins pana acum in manualele de autodezvoltare, ca tehnica de lucru. Imi si imaginez un titlu de capitol: "Despre virtutile dusului in afaceri", cu sectiunile: dusul pentru top management, dusul la entry-level, dusul in managementul conflictelor, avantaje si dezavantaje, dusul si criza de personalitatea, studii de caz…
Incercati, la mine a mers. Asa mi-a venit ideea acestui editorial despre cum sa chemi ideile atunci cand ai nevoie de ele.