Hugh Grant și gândirea „pozitivă”
Gândirea „negativă” a căpătat o reputație atât de proastă din cauză că susținătorii gândirii „pozitive” nu fac nicio diferență între negativismul care vine din slăbiciune și din nevoia de autoapărare și gândirea critică, un proces necesar în luarea deciziilor. Există o mare diferență între „Imposibil!” (spus din nevoia de a menține status quo-ul ) și „Imposibil…”, „dar voi face tot ce îmi stă în putință ca să îmi iasă" ‒ continuarea gândului care, deși nerostit, îți lasă timp să îți pregătești mental pașii pe care ar trebui să îi urmezi.
Eu nu reușesc să gândesc pozitiv. Mai întâi verific dacă dispun de toate informaţiile, mă raportez la rezultatele altora, îmi pun întrebări asupra obiectivului, îmi imaginez mai multe moduri de a acţiona şi ce situaţii m-ar putea limita. Apoi îmi planific modul în care voi proceda, posibilele rezultate și aleg o cale de a acționa. Vedeți, nu cred că este suficient să-ți dorești, ci să fii conștient de obstacolele care stau în calea realizării visului tău. Sunt convinsă că trebuie să urmezi niște pași pentru a face un lucru să se întâmple și mai ales, să acționezi! Greșit, spun adepții gândirii pozitive! Lor le este suficient să vizualizeze succesul – ca el să se întâmple.
Bine, mai există și oameni ca Heather Kappes, de la London School of Economics and Political Science (LSE) care spune că o astfel de perspectivă nu este doar inutilă, dar că, de fapt îi pregătește pe oameni pentru eșec. Astfel, cercetările făcute de psihologi demonstrează că suntem mai nepregătiți să ne atingem obiectivul dacă ne mulțumim să ne imaginăm că l-am atins deja, fără a face nimic în acest sens.
Dacă o să căutați, vă promit că o să găsiți o serie de studii care arată că oamenii care își imaginează un viitor incert și plin de provocări, sunt mai animați și plini de energie, și realizează mai multe decât cei care își imaginează un viitor ideal. Măsurătorile fiziologice făcute de cercetători au depistat niveluri mai scăzute de energie la cei care gândesc „pozitiv”. Studiile arătă că idealizarea slăbește motivația celor care își doresc foarte mult ca visul lor să devină realitate!
Prietenii încă mai încearcă să mă convingă de beneficiile gândirii pozitive. Îmi cer să mă concentrez conștient asupra unor imagini pozitive, să îmi las mintea să se bucure de ele, ca și cum ar fi reale. Nu contează că sunt visuri imposibile și nerealiste; atâta timp cât nu mă voi agita pentru a le pune în practică, ele se vor materializa.
Credeți-mă, tare mi-ar plăcea să funcționeze – dacă pentru asta n-ar fi nevoie decât să îmi doresc ceva cu adevărat. N-ar mai fi fost nevoie să mă străduiesc atât de mult să închid această ediție, s-ar întâmpla oricum, în timp ce eu aș lua prânzul la Chiltern Firehouse din Londra, cu Hugh Grant.