Metrul lui Popescu

Indeobste, semnatura leaga productia, de orice natura ar fi ea, de parintele ei si vorbeste despre chinuitoarele clipe de asteptare a ideii, despre truda facerii si desfacerii, despre eliberatoarea bucurie a incheierii lucrului. Dar nu e numai asta. Semnatura inseamna si mandrie, care in cazul artistului se citeste "orgoliu", mai semnifica si responsabilitatea, asumarea si raspunderea, pe vecie. Daca vreodata, peste ani, cineva va vrea sa elogieze sau sa injure creatorul, nu trebuie decat sa-i descifreze numele.

Pentru creatorii de productii artistice este usor, asadar, sa fie asociati cu opera lor. Nu acelasi lucru se intampla cu restul muncitorilor, oricum i-o fi chemand pe ei: producatori de medicamente, prestatori de servicii ori vanzatori de masini. Munca lor ramane anonima pentru consumator, dar asta nu inseamna ca e facuta cu mai putin profesionalism sau ca nu poate fi motiv de implinire. In fond, ceea ce-ti iese din mana nu trebuie sa-ti poarte semnatura ca sa-ti pastreze amprenta.

Altfel ar sta insa lucrurile daca oamenii si-ar putea anunta rolul jucat in nasterea lucrurilor. Imaginati-va un pix purtand pe fiecare dintre componente semnaturi sau o naveta spatiala aruncata printre stele cu milioane de autografe. N-ar fi minunat? Sau o chiftea semnata de autor!? Va vine sa radeti, stiu. Dar poate inginerii si bucatarii creatori chiar si-ar dori eternitatea si nu li se da aceasta sansa. Pentru ca asumare inseamna responsabilitate, cu rezultat direct – mandria lucrului bine facut. E simplu.

Deci, va propun o lege prin care, de exemplu, fiecare metru de autostrada sa poarte numele celui care l-a asfaltat. Ce credeti? Ar fi sau nu mai buna?