Omul-nimeni

Trebuiau sa inchida. Venise Revolutia sau altceva care presupunea o schimbare. Au strans tot, au impachetat, au incarcat in camioane si au plecat. Asa au crezut, ca stransesera tot. In valtoarea retragerii, nimeni nu avusese timp sa stea sa faca inventarul: sculele, dosarele, dulapurile, scaunele, capsatorul si ibricul de cafea…

Au venit ceilalti, cei noi, sa se instaleze. In fata portii – camioane, in camioane – cutii, in cutii – faxuri, calculatoare, dosare, poate si o cafetiera… Iarasi freamat, zbucium. Multa lume transpirata cara, aranja, amenaja viitorul loc de munca. La echipa initiala au inceput sa se adauge altii. Au fost interviuri, teste, concursuri.

Dupa vreo luna, cand lucrurile se mai linistisera, directorul a cerut lista cu toti angajatii. S-a uitat o data, s-a uitat de doua ori, apoi a intrebat: "asta cine e?" Un nume care nu-i spunea nimic. Nu parea a fi nici dintre oamenii de baza, cu care venise in prima zi, nici dintre cei proaspat angajati. Doar ii intalnise pe toti! Le stransese mana personal la angajare… "asta cine e?" "Nu stiu, l-am gasit aici. Credeam ca stiti dv. de el." S-au dus sa-l vada. Statea la un birou, un om fara varsta… Dintre cei pe care-i gasesti descrisi in paginile de literatura clasica rusa. Omul-nimeni. Fara glas, fara chip, fara probleme, pretentii sau idei. Statea la birou, cu niste hartii in fata, pe care se uita foarte concentrat. Totul parea a fi in regula. Doar scaunul era altfel… vechi, foarte vechi.

Fusese uitat aici. Nu-si mai amintea de cand se angajase. Nu-i purtase nimeni de grija. Era inutil, fara sa incomodeze. Poate la inceput i se daduse vreo treaba de facut. Dar, cu timpul, toti uitasera sa-i ceara rezultate si atunci si-a facut singur de lucru. Venea la timp, pleca decent. Fara zgomot. Ii era indiferent pentru cine lucreaza. Doar scaunul sa nu i-l ia! Si rostul lui. Sa vina, sa aiba program adica, sa se uite concentrat pe niste hartii si sa plece.

Ce au facut cu el? Nu stiu. Povestea s-a terminat brusc. Poate mai traieste si astazi, poate e printre voi.

Ia uitati-va in jur! Nu-l vedeti pe Omul-nimeni?