Ravas intr-o placinta

Care este scopul unui astfel de training? Sa omogenizeze o echipa, sa descopere pentru fiecare dintre membrii ei rolul cel mai potrivit, sa faca sa mearga mecanismul, indiferent cat de speciale si diferite sunt partile lui componente. Pentru obtinerea coeziunii culturale si operationale, oamenii sunt scosi din rutina zilnica si pusi sa treaca probe atipice, in imprejurari inedite.

Bun, haideti sa vedem ce se intampla de Sarbatori. Toate frustrarile culinare de peste an isi cauta rezolvarea acum. Se stabileste un centru de comanda si cineva isi asuma rolul de dispecer. De obicei, bunica, mama-soacra sau, dupa caz, cel mai aplecat spre deliciile gastronomiei. Prin definitie, este persoana cea mai dodoloata din echipa si deci, mai putin mobila. La comanda sa, cei mai sportivi sunt trimisi sa alerge, sa adune.

Aducatorii nu trebuie sa fie doar vioi, ci si sireti. Sa aiba strategii de rezerva, planuri si harti de avarie. Pentru ca in cursa in care sunt aruncati se vor intalni cu alte grupuri de alergatori, impreuna cu care vor forma mase de presiune la portile supermarketurilor. Vor avea castig de cauza doar cei care stiu cand trebuie mers la cumparaturi – ziua sau noaptea, unde se gasesc urechi de porc pentru piftie si care cofetarie are frisca cea mai proaspata. Practic, echipele de pe teren nici nu mai intra in casa in zilele respective. Ele trebuie sa stea echipate, in masina daca se poate, cu motorul pornit, gata sa plece, chiar daca e miezul noptii, dupa scortisoara pe care liderul din bucatarie a uitat sa o puna pe lista sau dupa vasc.

De procurarea bradului se ocupa un membru foarte special al grupului. Vanjos la carat si abil la negociat. Omul trebuie sa aiba simtul proportiilor sau macar sa deosebeasca bradul de molid.

O sectiune aparte a teambuilding-ului o reprezinta cadourile. Aici, provocarile sunt exceptionale. Se cer intuitie, tenacitate, creativitate si o foarte buna conditie fizica. Grupurile se fac si se desfac, dupa necesitati. Mama cu tata, pentru copii, sora mai mare cu verisoara, pentru bunici, toti baietii pentru fete, ultimul ramas prin oras, la cumparaturi, pentru rudele mai indepartate si prieteni. Daca intalniti prin magazine oameni gafaind opriti sa rasufle, tinand intre dinti o lista cu idei de cadouri si la subrat suluri de hartie colorata pentru ambalaj, uitandu-se disperati la pungile si sacosele risipite pe jos pe care nu stiu cum sa le apuce din nou, sa stiti ca sunt in teambuilding… Nu radeti! Asa se construiesc marile echipe. Cu angajament, cu toleranta si, de ce nu, si cu putina dragoste pentru Team. La multi ani!