Seductie

Sintagma "vremea angajatului" e poezie. Corect si obiectiv, perioada pe care o traversam se numeste dezechilibru. Daca e sa-i credem pe macroeconomisti cand vorbesc despre crestere economica, avem explicatia surplusului de locuri de munca. Din nefericire, oferta nu e uniforma. Se genereaza munca in functie de specializarea investitorului si de cererea de pe piata. Fac o afacere in care ma pricep si pentru care stiu ca voi avea clienti, nu in functie de statistica neangajatilor in domeniu. Nu-i pot cere unei banci sa faca mobila sau unui viticultor sa produca ciment.

O alta sursa de dezechilibru o constituie sistemul public de invatamant si alternativele private de pregatire profesionala. Ca entitati autonome, au viata si legile lor, fara nicio legatura cu realitatea. Produc ceea ce stiu sa produca, nu ce e nevoie. Nu e rau. Pentru tipografii mai ales, carora le creste cifra de afaceri cu fiecare noua promotie pentru care trebuie sa faca diplome. Dar…

Am ajuns si in tabara angajatilor. De ce au devenit ei o resursa-problema? Pai, stim cu totii motivele: au cam plecat, s-au cam pensionat sau au facut greseala sa se scoleasca – aiurea – la institutiile mentionate mai sus. Una peste alta, nu prea mai ai pe cine sa angajezi. Dezechilibrul e numeric, pentru acele industrii fara standarde superioare de calificare, si calitativ, pentru domeniile cu pretentii. Dai la ora 10 un anunt de angajare si peste patru ore el ajunge pe pagina opt a site-ului, e deja istorie, clasat. Vazandu-se pe cai mari, angajatul a cerut o marire de salariu. I s-a dat. Apoi, a cerut din nou, iar i s-a dat, fara sa-l intrebe cineva daca intre timp a mai pus ceva in ghiozdanelul de competente. Gurile rele spun ca in ritmul acesta o sa ne pierdem, ca tara, avantajul competitiv al salariilor mici, iar investitorii vor cauta alte destinatii. Gurile si mai rele spun ca angajatorul a inceput deja sa se uite peste gard, la forta de munca straina. Poate mai scumpa, dar sigur mai pregatita si, la sfarsitul zilei, mai ieftina. Curand, chiar si gulerele albe romanesti vor trebui sa accepte competitia si sa renunte la sportul de-a fortatul mainii angajatorului.

Pana atunci insa, suntem martorii unei epoci de adoratie oarba a angajatului. Seductie, in loc de selectie. Eu cred ca e periculos ceea ce se petrece, chiar daca in trendul acesta voi ajunge si eu sa ma numesc "talent".