Suntem chiar atât de nefericiți pe cât credem?

Totuși, momentul care pe mine m-a impresionat cel mai tare a fost reprezentat de răspunsul dat de o fetiță de la centrul de plasament Pinochio la întrebarea ”Ce îți dorești să îți aducă Moș Crăciun?”. Întrebarea a fost adresată de colega mea Mirabela Stoica, după ce micuții de la centrul de plasament Pinochio ne-au încântat cu tradiționalele colinde de Crăciun, pentru care au fost recompensați de Moș Crăciun. Înainte de venirea Moșului, fetița a spus că nu își dorește nimic de Crăciun, deoarece are tot ce își dorește.

Mi s-a părut un răspuns senzațional, în condițiile în care mulți dintre noi probabil ar fi găsit cel puțin două, trei lucruri pe care și le-ar fi dorit și, probabil, pe primul loc în topul preferințelor s-ar fi aflat un iPhone 5.

Oare câți dintre noi pot spune cu seninătate și liniște în suflet că nu își doresc nimic și au tot ce le trebuie ca să fie fericiți? Nu cred că ar fi multe exemple în acest sens. Și de aici se naște o altă întrebare: ”De ce suntem mai tot timpul nefericiți și nu știm să ne bucurăm de lucrurile pe care le avem?” Este mai important să avem cel mai nou gadget sau un accesoriu vestimentar care să atragă atenția colegilor la petrecerea companiei decât să fim fericiți cu noi înșine?

Poate că atunci când ne raportăm la persoanele din jur și la ce au acestea și nu avem noi, uităm să punem în balanță și reversul: ce avem noi și ce își doresc să aibă persoanele din jurul nostru. Poate că atunci am putea fi mai mulțumiți de noi și de lucrurile pe care le avem.

Sau, și mai bine, ce ar fi să renunțăm să ne mai comparăm cu persoanele din jurul nostru și să ne comparăm doar cu noi înșine? Această comparație este posibil să ne facă să vedem aspectele pozitive din viața noastră.

Voi ce ziceți?