Timpul…

Opriti-va din drum si intrebati-o pe tanara gatita pentru intalnire de cate ore il asteapta pe iubitul ei care a intarziat zece minute!

Intrati intr-o scara de bloc cu garsoniere si aflati cu cate saptamani mai tarziu decat era asteptat vine astazi postasul cu pensia!

Asezati-va pe treptele unei facultati, langa tineri paralizati de emotie si mame transpirate de teama, si asteptati impreuna cu ei afisarea rezultatelor la admitere!

Timp care nu mai trece, minute care nu se mai termina, veacuri de asteptare incordata, neliniste… Cat cantaresc perioadele de asteptare si cat ar trebui sa cantareasca?

Chiar daca timpul este uniform, perceptia noastra asupra lui nu este.

Situatia in care ne surprinde clipa da greutatea vremii. Suntem subiectivi cu judecarea lui, oricat am vrea sa fie altfel. Se taraie de-aceea, greu, zilele de luni, vin nemilos de repede termenele de predare a lucrarilor, trec, precum gandurile, vacantele… De noi depinde felul in care folosim acest dar, lungimea zilei si durata vesniciei. Cata vreme oamenii de stiinta nu se razgandesc, suntem singurele fiinte capabile sa constientizeze scurgerea timpului. Singurii in stare sa-l masuram, sa-i dam valoare. Specialistii recomanda un bun control al timpului, agenda, lista, jurnalul, planificarea. Nimic din toate acestea nu ne va face sa pretuim altfel timpul decat suntem meniti sa o facem: sa alergam intr-un suflet catre o bucurie si sa amanam la nesfarsit ceva greu de facut. Intamplarile ce alcatuiesc trecerea prin lume a fiecaruia dintre noi au durate masurabile in timp, dar, mai ales, au durate emotionale. Miza pusa in joc, speranta legata de eveniment, motivele care ne conduc intr-o directie sau alta, fac timpul sa zboare sau sa se taraie.