Un alt fel de cultura
Alaturi de misiune si strategii, pe de o parte, si sisteme, pe de alta parte, cultura este cel de-al treilea pilon pe care se bazeaza arhitectura oricarei companii. Mai plastic, Noel M. Tichy defineste cultura drept "cimentul normativ" gratie caruia organizatiile se mentin.
Doar doua propozitii si multi termeni din constructii! De ce? Pentru ca ceea ce face ca afacerea sa dureze, ca firma sa reziste in timp este consistenta spiritului sau. Platformele-program ale companiilor care se respecta abunda in valori asumate: integritate, respect, grija, inovare, implicare, responsabilitate etc. Acolo unde aceste liste etice nu raman doar vorbe goale, business-ul are continuitate in succes.
Si ca sa nu derapez in generalitati, o sa exemplific. Cosmin Alexandru, director general al GfK Romania, povestea de curand intr-o emisiune TV ca la venirea Grupului GfK (institut german de cercetare a pietei) in Romania, managerilor li s-au dat doua comandamente principale: GfK isi plateste toate taxele la stat, in primul rand, si GfK nu da si nu primeste spaga, in al doilea rand. Asa a facut dintotdeauna si oriunde si-a extins activitatea, asa si-a asigurat prestigiul de integritate, asa s-a mentinut pe piata timp de 70 de ani.
Nu e deloc usor sa-ti respecti angajamentele. Orice business se intalneste cu, hai sa le zicem, "oportunitati", cu tentatii de castig facil. Numai ca asemenea alegeri nu raman fara urmari, mai devreme sau mai tarziu se afla, lumea e mica si nimic nu poate sterge o imagine patata candva. Brandurile cu mare notorietate s-au construit pe valori durabile: Coca-Cola, Adidas, Mercedes… Daca organizatia are o istorie indelungata in spate, valorile se mostenesc si se asuma ca atare. Le-au impus initiatorii afacerii si apoi, rezistenta lor in timp. Ce se intampla insa daca astazi, acum, se naste un business? De unde isi ia echipa valorile, cine stabileste in ce vor crede membrii ei, cum se va construi cultura companiei? Evident ca toate pleaca de la lider, fie el patronul afacerii, fie managerul sau corpul de manageri. In functie de viziunea sa, de felul in care gandeste viitorul business-ului, de obiectivele pe care le vizeaza, isi face publice principiile catre membrii echipei sale. Acestia si le asuma sau nu, le dezvolta sau le ignora, adica raman in echipa sau pleaca. Pentru ca acesta este locul de intalnire intre destinele individuale si cel organizational. Am intalnit angajati mandri ca lucreaza pentru o anume companie, chiar daca nu ocupau pozitii de top si oameni pentru care atarna mai mult prestigiul firmei decat pachetul salarial. E un motiv serios de meditatie, nu-i asa?!