Unde-i unul nu-i putere
Cetățenii din culturile individualiste, cum ar fi SUA (cel mai mare scor Hofstede pentru dimensiunea individualism, 91) și Franța (scor 71) sunt centrați pe sine și preocupați să-şi urmărească propriul interes. Tipul lor de gândire e centrat pe „Eu”. Oamenii pun preț pe autonomie şi ambiţie personală, fiind preocupați să obțină mai mult pentru ei: un loc de muncă mai bun, o poziție socială mai bună. La serviciu şi în business, stabilesc în mod calculat conexiuni pe care le pot fructifica ulterior, fără niciun ataşament emoţional. Ei preferă să fie eficienți în discuţii și să exprime direct, clar și la obiect ce gândesc. Excepție fac germanii, care deși trăiesc într-o cultură individualistă (scor 67) preferă să discute mai întâi detaliile și apoi să treacă la subiect.
Culturile asiatice și est-europene sunt colectiviste. Cetățenii din culturile colectiviste pun mare preţ pe grup și au o gândire de tip „noi”. Armonia în interiorul grupului și loialitatea sunt foarte importante, iar consensul e căutat cu orice preț. În loc de a spune „nu” direct, oamenii sunt educaţi să îşi exprime pe ocolite dezacordul. A spune „nu” înseamnă să distrugi armonia grupului. Relațiile dintre angajator și angajat sau dintre partenerii de afaceri se bazează pe încredere și pe împărtăşirea unor valori morale. Prosperitatea societății și a grupului sunt mai presus decât cea individuală.
În China (scor Hofstede 20 la individualism) este inacceptabil să nu fi de acord cu opinia cuiva în public, iar confruntările directe sunt evitate. Chinezii funcționează foarte bine în grup, când urmăresc acelaşi scop. Americanii, care funcționează bine individual, vor ca meritele să le fie atribuite personal și se descurcă mai puţin bine când urmăresc un obiectiv comun, în cadrul unui grup în care fiecare se simte „anonim”. Românii, deşi provin dintr-o cultură colectivistă (scor mic la individualism, 30) nu dau dovadă de spirit de echipă sau de capacitate de cooperare pentru atingerea unui scop comun, nici la muncă, nici în societate.
Poate de aceea multe dintre acţiunile şi cauzele care necesită participarea unui număr mai mare de oameni, la noi rămân nesoluţionate. Deşi orice schimbare în bine poate să pornească, veţi vedea, din iniţiativa unui singur cetăţean, el va avea întotdeauna nevoie de susţinerea colectivă. Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creşte. În urma rezultatelor alegerilor parlamentare, încercăm să vă explicăm de ce se comportă românii individualist într-o societate cu mentalitate colectivistă, de ce ne lipsesc încrederea, coeziunea şi capacitatea de organizare, ce pierdem şi ce câştigăm acţionând separat sau împreună.