Excepționalii. Paradoxul unui sistem care încuie în laboratoare olimpicii de aur și defilează cu lideri de carton

Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay

În perioadă de criză, liderii care știu să se poziționeze ar putea salva comunități. Tot acum, am văzut cum unele companii au avut pierderi uriașe, în timp ce altele au ajuns să cunoască succesul. Pentru că un lider trebuie să știe să gestioneze o criză, să fie onest și deschis față de angajați și să lucreze în echipă.

În acest context, ne întrebăm dacă sistemul de învățământ este capabil să creeze lideri, acei lideri mult-așteptați, providențialii de care societatea românească are atâta nevoie pentru a schimba țara din temelii. Știm sigur că școala românească antrenează anual sute de elevi care reușesc să intre în cursa olimpiadelor internaționale, este vorba despre acei elevi simpli care prin pasiunea lor devin excelenți. Mii de ore de pregătire, mii de ore în care au stat departe de bucuriile vârstei, totul pentru a obține o recunoaștere internațională, care îi va ajuta mai târziu în carieră.

Cui revine datoria morală ca acești elevi excepționali să pună bazele unei societăți unde valoarea să primeze?

Bătălia medaliilor – un sistem de învățământ care încurajează performanța

Ani de-a rândul, România, prin elevii săi, a câștigat sute de medalii de aur la olimpiadele internaționale, de la Matematică la Geografie, de la Fizică la Chimie, de la Informatică la Astronomie. Numai anul trecut, 163 de elevi au obținut 61 de medalii, premii și mențiuni la 14 olimpiade internaționale. Competiții la care copiii EXCEPȚIONALI ai României au arătat că, prin talent, muncă și multă determinare pot ajunge în vârful unor clasamente mondiale.

Categoric, suntem printre țările în care sistemul de învățământ, dar și societatea, pun accent pe competiție și antrenează tineri pentru performanță. Și nu de azi, de ieri. De exemplu, sunt date oficiale care atestă că, într-un clasament realizat din 1959 până anul trecut, România ocupă locul 5 în lume la numărul de medalii de aur la Olimpiada Internațională de Matematică. Avem 77 de astfel de medalii, la egalitate cu fosta URSS. Prin comparație, Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ, a obținut la Olimpiada Internațională de Matematică o singură medalie de aur, în 1981, deși participă din 1965.

Părinții și profesorii – vectori ai succesului elevilor

Și totuși, în acest sistem în care atributul principal este standardizarea, elevilor olimpici le este foarte greu. Sub presiunea notelor, acestor elevi li se cere să aibă rezultate bune la toate materiile, cerință care pune frână uneori pregătirii lor. Fără ajutor din partea părinților și a unui profesor special, care încurajează pasiunea pentru o anumită materie, acești elevi s-ar pierde în noianul de cerințe ale sistemului românesc de educație, unde cultivarea potențialului nu este o prioritate. Din fericire însă, reușesc să se rupă de pluton și să scrie istorie. E de ajuns însă să faci performanță academică, pentru a avea succes în carieră?

Ștefan Pălărie, activist în Educație și membru fondator al ONG-ului “Școala de Valori” și contributor în elaborarea de Politici Publice în Educație, crede că avem în continuare multe de schimbat pentru ca sistemul de învățământ să aducă dincolo de performanță și succesul profesional și social. Și el face referire la sistemul de învățământ din Finlanda, acolo unde educația timpurie reprezintă o bază de plecare pentru elevi: “În primele clase, copiii sunt duși la muzee, parcuri, traversează străzi și bulevarde mari însoțiți. Sunt învățați cum să fie niște mici cetățeni. Ponderea activităților practice este foarte mare în cele cam 4 ore de școală pe zi. Vorbim de un sistem construit eminamente pe practică și experiență”. Tot sistemul finlandez pune accent și pe partea vocațională, au ore lunare de consiliere vocațională pentru fiecare elev. Și aici România stă foarte rău – ,, avem un consilier psihopedagogic la 800 de elevi, când în realitate sunt școli care au peste 1.800 de elevi cu un singur consilier școlar. Dacă am avea consilieri care se văd 8 ore pe zi, în fiecare zi de școală, cu câte un elev, tot nu ar putea să se vadă cu fiecare într-un an școlar”.

Iar asta chiar e o problemă gravă, căci, nu trebuie omis faptul că, fără consiliere vocațională și educație timpurie, pe lângă acesti tineri excepționali care au reușit să ”scape”, poate la fel de mulți, cu aceleași calități, dar mai puțin norocoși, au rămas doar niște elevi buni, fără să iasă din tipare, fără să facă performanță. Mai mult, chiar și dintre excepționali, un număr semnificativ nu ajunge să cunoască și succesul social, de regulă, multele ore dedicate învățatului lăsându-i complet nepregătiți pentru viața postacademică. De aceea, apreciază specialiștii, pe mulți îi regăsim în universități sau în laboratoarele de cercetare, majoritatea în străinătate, evitând o implicare activă în viața socială.

Reversul medaliei. Campionii de astăzi și liderii de mâine

Dacă elevii excepționali cultivă doar componenta academică, vor ajunge să performeze doar într-o lume închisă, o lume a elitelor. Ca să ajungă lideri, trebuie să se pregătească și pe alte paliere. “Liderii cu impact în societate sunt cei care nu posedă doar un nivel ridicat de IQ, ci și o inteligență emoțională dezvoltată de-a lungul timpului. Pentru dezvoltarea inteligenței emoționale și sociale, e nevoie de altfel de activități față de cele academice – e nevoie de voluntariat, de lucru în echipă, de participarea la proiecte, de vorbit în public, de rezolvat probleme complexe, dar aplicate”, susține Ștefan Pălărie. Liderii de mâine ai României vor fi tinerii care astăzi sunt comunicatori foarte buni, nu se tem de mediul online, pot fi formatori de opinie, au pasiuni, sunt implicați în tot felul de proiecte și demonstrează că pot să își ducă la bun sfârșit propriile inițiative.

Voluntariatul, dar și tot felul de programe prin care tinerii să învețe practic ar putea reprezenta soluția pentru ca aceștia să ajungă să-și cunoacă pasiunile și să exceleze, pentru a ajunge apoi adulți care să facă performanță în carieră. Expertul în educație are și un sfat pentru părinți, aceștia fiind primii responsabili pentru ghidarea pasiunilor copiilor: „Tinerii ar trebui să fie încurajați să încerce cât mai multe lucruri, și să le abandoneze atunci când nu le mai plac. Din pacate, acest sfat – pe care îl consider extrem de valoros, este ușor de dat, dar foarte greu de implementat ca părinte. Iar ideea de a experimenta cât mai multe este cumva opusul ideii de excelență, care cere concentrare pe un domeniu și renunțarea la celelalte. De aceea, e atât de greu de implementat de mulți părinți. Însă experimentarea ca fenomen de bază îi va transforma pe tineri în adulți care știu ce le place și ce nu, ce își doresc și ce nu, și cât de tare trebuie să tragă pentru a-și transforma visele în realitate”.

Daria Hărăbor, de la pasiune la performanță

Daria are doar 16 ani și este unul dintre elevii olimpici ai României. Pasiunea sa este și ea una de excepție, pentru că a ajuns să câștige anul trecut medalia de aur la Olimpiada Internațională de Astronomie (era al doilea an în care obținea medalia de aur) și tot anul trecut, medalia de bronz la Olimpiada Internațională de Astrofizică. Două domenii care au însemnat 10-11 ore pe zi de muncă, după cum spune chiar una dintre profesoarele care i-au fost alături Dariei. Este vorba despre Cătălina Caragea, profesor de fizică la Colegiul Național “Vasile Alecsandri” din Galați, acolo unde învață tânăra. Catălina Caragea este și ea la rândul ei un profesor care luptă pentru ca elevii ei să își urmeze visele și a avut rezultate foarte bune la olimpiadele de fizică.

Echipa profesor – elev, o echipă care luptă pentru excelență

Îndrumată de profesoară să îmbine utilul cu plăcutul, Daria își dorește ca la facultate să studieze fizica, astronomia și astrofizica, vis pe care îl poate îndeplini însă numai în străinătate, deoarece universitățile din România nu au filiere de astronomie sau astrofizică. Apoi vrea să meargă mai departe, fie în cercetare, fie în cadrul unei companii mari. Tânăra dă asigurari că va împărtăși celorlalți din pasiunea sa, pentru că își dorește să ajungă profesor universitar.

Cu toate că și-ar dori ca eleva sa să râmână în țară sau măcar să se întoarcă acasă, profesoara nu poate să nu recunoască faptul că performanță în astfel de domenii poți face doar în afară: “Unii elevi, precum Daria, nu își doresc să își părăsească țara, însă uneori, dacă vrei să faci ceea ce îți place, nu ai de ales. Deși mulți îi învinuiesc pentru plecarea lor și sunt de părere că au avut de ales și au ales contra țării lor, eu cred că ceea ce numesc ei alegere este doar o iluzie. Nu poți opri un copil cu capul în stele într-un loc în care încă e înnorat, iar stelele nu se văd”.

Profesoara Cătălina Caragea este de părere că tinerii supradotați au nevoie să învețe să lucreze în echipă și nu au nevoie de modelarea caracterului pentru a ajunge lideri. „Această mentalitate de a crea ceva împreună lipsește în școli, așa că ar trebui consiliați să fie altruiști, darnici și să își contruiască o putere de sacrificiu pentru grup. Dacă tinerii învață să lucreze mai bine în echipă, atunci rolul unui lider nu mai este la fel de important. De asemenea, echipa se poate extinde la nivelul tuturor, astfel încât cu toții să avem o contribuție, fie că aflăm lucruri noi sau transmitem altora. Tinerii sunt deschiși la a oferi, cred că schimbarea trebuie să vină și din noi”.

În concluzie, sunt milioane de copii care au nevoie de flexibilitatea sistemului de învățământ, unul în care profesorii să nu ceară doar note, la fel cum au nevoie de profesori care să facă echipă cu ei, pentru a le da aripi pasiunilor, indiferent de locul unde vor alege să strălucească, în țară sau în afară, în laboratoare de cercetare sau în vârful unor companii: “Foarte mulți olimpici învață la facultate în afara țării, dar puțini se întorc. Și-au format acolo cariere, prietenii, aspirații pentru viitor, o nouă viață, după ce, cu greu, au părăsit-o pe cea de acasă. Cine îi poate judeca pentru că nu vor să își ia povestea de la început aici în România, când acolo povestea lor deja prinde înțeles? Ceea ce ar trebui să facem este să ținem legătura cu ei, pentru că cei mai mulți vor să ajute, iar în secolul XXI ne pot ajuta chiar și de peste oceane. Ei nu sunt pierderi, ci avantaje!”