„Gara Malma”, un roman seducător, plin de gânduri și dialoguri tulburătoare

Un roman seducător, plin de gânduri și dialoguri tulburătoare prin firescul, omenescul și adevărul lor. Toate lucrurile acelea care ne trec la un moment dat prin cap, dar pe care nu avem răgaz sau curaj să le spunem:

„— Cred că e ceva în neregulă cu mine, tati.
—Nu-i nimic în neregulă cu tine.
—Ba da. Uneori simt că lumea o să dispară. N-am curaj să mă uit în jur, fiindcă mi-e frică să nu dispară tot ce văd. Alteori e invers, trebuie să mă uit în jur, să mă învârt ca să văd tot, să găsesc dovezi.
—Ce dovezi? întreabă tata.
—Că exist.”

Rubrica „Invitație la lectură” este susținută de

Despre cele mai frumoase gânduri ale oamenilor din poveste ne lasă câteva rânduri chiar autorul Alex Schulman. În secțiunea Mulțumiri, ne dezvăluie, plin de candoare, că personajele sale iubesc cărțile și că, în mintea și conversațiile lor, sunt crâmpeie din scriitorii preferați. Cuceritor este că Harriet, protagonista romanului, reproduce, pe lângă citate din cărți, un vers (You are not alone), revelator pentru propriul destin, din melodia Rock’n’roll Suicide a lui David Bowie, care este și mottoul romanului.

Așa cum mărturisește însuși scriitorul, germenele cărții este o realitate trăită în copilărie. În anii ’70-’80, conform legii, părinții care divorțau aveau dreptul să-și împartă copiii. Fiecare rămânea în grijă cu câte un copil, astfel încât nu numai cuplurile se despărțeau, ci și frații. Gara Malma este povestea unei surori pe care niciunul dintre părinți nu dorește să o aleagă după divorț.

Glisări din trecut în prezent și din prezent în trecut, prin ochii lui Harriet, ai lui Oskar și ai fiicei lor, Yana. Trei călătorii cu trenul spre Gara Malma, un loc îndepărtat și misterios, parcă rupt de lume, care devine martorul tăcut al unor generații și destine de neînțeles. Harriet, fata care ajunge, până la urmă, în grija tatălui, este blocată într-o copilărie marcată de abandonul inexplicabil al mamei și al surorii. Trecutul rămâne o enigmă, o perioadă mai neclară decât viitorul, pentru că „de fiecare dată când se gândea la lucruri din trecut, Harriet le vedea într-o altă lumină. Istoriile se schimbau tot timpul. Poate că de aceea ajunsese obsedată de propria-i copilărie, fiindcă era un loc viu, în care totul era în mișcare”.

Aproape toate personajele au meserii mai degrabă solitare, care au legătură cu observarea, supravegherea, cu examinarea atentă a unui loc sau a celor din jur. Bo, tatăl lui Harriet, este un fotograf pasionat de natură, iubitor de păsări rare – și-a tatuat un vultur pe braț. „Spune mereu că de-asta s-a făcut fotograf, ca să ajungă aproape de vulturi, că micile joburi cu reclamele sunt doar ca să facă rost de bani, dar vulturii sunt viața lui.” Harriet, o mare cititoare, devine bibliotecară, un rol al observației și supravegherii. Oskar, soțul ei, este agent imobiliar și nu de puține ori se retrage și petrece timp singur în casele aflate în grijă. Yana, fiica lor, preferă să lucreze ca supraveghetoare la metrou, unde poate să citească netulburată, să asculte radio și să urmărească oamenii din ghereta ei strâmtă.

O năucitoare istorie de familie într-o carte de citit și recitit, unde o gară cu o clădire „ca o prăjitură cu frișcă” are atâta putere și mister încât atrage trei generații să o (re)viziteze și după cincizeci de ani, în căutarea adevărului și cu speranța găsirii unor semne și dovezi de iubire. Iar cititorilor le stârnește, cel puțin, curiozitatea de a căuta locul pe Google, dacă nu chiar imaginația de a-și rememora copilăria. Sunt multe scene și detalii înduioșătoare despre intimitatea familiilor din poveste, de la mirosul de piersică al bebelușului sau fetița care aruncă, la circ, o minge în maimuțica de pe scenă, până la Loser, câinele democrat, și Ninen, adorabilul iepure înnebunit după ciocolată. „Dacă există un rai al câinilor, ar trebui să existe și unul pentru iepuri”, îi vine la un moment dat în minte lui Harriet, când își amintește de animalele de companie din copilărie.

Dacă ar exista un rai al cărților, Gara Malma ar ajunge acolo cu asupra de măsură.

CITEȘTE ȘI: Invitație la lectură: „A treia lumină” de Claire Keegan