Hai-hui, printre artă și roboți: Poate inteligența artificială să intre ca un elefant în magazinul de porțelanuri?

Am putea vizualiza cu ochii minții un robot lucrând printre porțelanuri, după toate canoanele meșteșugarilor de demult. Dar rămânem doar la stadiul de închipuire, deoarece nu știm exact cum s-ar descurca acest „Geppetto modern” al finețurilor. Deocamdată, ne e greu să credem că mașina ar putea dovedi măiestria manufacturierului sigur pe meseria lui.

Prin urmare, ne putem întreba dacă…poate inteligența artificială să intre ca un elefant în magazinul de porțelanuri (desigur, o aluzie la binecunoscuta zicală englezească ”an elephant in a china shop”)?

Creația nu înseamnă haos. Ci presupune disciplină, ordine și profesionalism. După cum rigoarea fără fantezie și fără sclipirea talentului este mediocritate pură, platitudine. Așa crede Ana Wagner (foto), artista care creează povești în porțelan și bijuterii. Arta vinde emoții. Emoții, povești, istorii.

 

 

 

 

 

Există posibilitatea ca toate acestea să fuzioneze cu tehnologia? Irina Wagner (foto), sora Anei și cea care se ocupă de managementul atelierului si galeriei „Wagner Arte Frumoase și Povești” (locul unde creațiile Anei reprezintă, desigur, „piesele de rezistență”, atelierul și galeria fiind inițiate de cele două surori în anul 2005) spune că da.

„Deși atelierul nostru este cunoscut pentru design și pictură/decor pe porțelan în tehnică clasică a picturii peste glazură (adică exact cum se proceda în secolele XVII-XVIII), tehnologia face parte din cursul activităților atelierului nostru și ne ajută în producție. Există o tehnică ce permite realizarea de serii mici (adică până la câteva sute de buc) în print. Pentru aceasta, orice imagine, grafică, fotografie, pot fi prelucrate în Adobe PhotoShop încât să devină o mică parte a decorului unui obiect din porțelan sau al unei bijuterii. În acest sens colaborăm cu graficieni. Mai apoi un printer special printează aceste imagini prelucrate pentru a putea fi aplicate pe obiecte din porțelan. Ele devin un fel de abțibilduri ce devin permanente după ardere la 1000 de grade.

În alt sens, tehnologia și noile aplicații ne ajută în promovarea creațiilor și aici mă gândesc la tot ce înseamnă prelucrare de imagine și aplicații social media, comunicarea e mare parte dintr-un business și ne bucurăm mult de faptul că ne putem atinge publicul și pe această cale. Nu mai e mult până când google assistant va fi trimis după cumpărături la Wagner Arte!”.

Fotografiile iarăși sunt o investiție importantă a atelierului, de asemenea colaborarea cu studiouri cât mai bune de fotografie ce au dotări specifice fotografiei de obiect. „Probabil că există mai multă tehnologie la furnizorii noștri de culori, porțelan, aur etc”, afirmă Irina Wagner.

ENERGIA CREATOARE

Irina ne spune că majoritatea activității se desfășoară manual. “Chiar dacă sunt serii mici de obiecte, mașina ocupă maxim 10% dintr-un anumit proces însă aplicarea, montarea, pictura toate se fac manual și aici mă gândesc la tehnica decalcomaniei. Iarăși la bijuteriile montate în metal există o tehnologie foarte fină și avansată care permite lucraturi extreme de minuțioase. Însă toate piesele sunt lucrate de mâna omului”. Anulează tehnologia farmecul lucrurilor făcute manual, sau vorbim despre o coabitare interesantă? “Toată această Planetă reprezintă o energie ce vibrează la diverse niveluri. Lucrurile făcute manual la o calitate înaltă sunt încărcate de energia creatoare și de o părticică din sufletul creatorului, emană o energie înaltă. Farmecul vine și de aici și din povestea de viață a celui ce crează, din sursele sale de inspirație. Nu știu ce viață are o mașină, de unde se inspiră, însă poate avea farmec doar dacă e un autovehicul sau o rachetă, din perspective mea. însă și acolo intervine designul ce e pur uman. Aș merge către coabitare fericită”.

Traversând atâtea păreri despre tehnologie și artă, strecor și întrebarea dacă s-a reușit educarea oamenilor în zona artei în România. “Ne declarăm experți la multe capitole, mai ales la tehnologie, dar nu știm dacă stăm bine la artă…Nu. Sincer. Aici mă rever la artele vizuale. Avem cele mai noi și scumpe mașini pe stradă însă în case încă stau la loc de cinste afișe cumpărate din hipermarketuri. Cam aici suntem cu educația în materie de artă. Artiștii români buni rămași în țară sunt foarte puțini. Aici nu prea există artă contemporană iar ceea ce se creează foarte bun de către artiștii români e deja în afară granițelor și necunoscut de către publicul românesc. Apoi educația estetică și culturală a românilor (mă gândesc la întreaga țară și nu la o pătură subțire din București sau marile orașe) e mult în urmă față de restul lumii. Nu e vina noastră, ci a istoriei și a plasării noastre geopolitice.

În timp ce se înființa primul târg de artă în Olanda Evului Mediu și apăreau primii dealeri de artă, noi ne luptam cu turcii pentru supraviețuire și o bucată de pâine. Acum arta e văzută așa, ca un hobby, și ca ceva boem și ușor de făcut. Tranzacțiile din artă pe un an în România fac cât deal-urile unei galerii bune per eveniment din afara țării. Nu există o adevărată presă culturală și nici interes în acest sens”, este de părere Irina.

ADAPTAREA ACESTOR TEHNOLOGII ESTE ȘI VA FI ÎNTÂRZIATĂ ÎN SISTEMELE ROMÂNEȘTI

„Tot ce facem noi după Revoluție e un fel de act educativ sau ne adresăm unei nișe mult prea subțire ce se subțiază și mai mult din pricina situației socio-economice a maselor”, explică Irina.

La atelier se organizează și cursuri de pictură. Și este interesant cum poate fi receptat un asemenea curs în era Inteligenţei Artificiale. „Oamenii se conectează cu ei înșiși. E o întoarcere către sine, un act de prezență conștientă și o senzație foarte plăcută de fapt. Cu toții pictăm cu plăcere în copilăria fragedă și astfel ne putem întoarce la acele senzații de bucurie pură. Poate fi o cale, o ușă către sursa de viață din copilărie, când lucrurile erau nealterate în noi. Cred că va exista pictură mereu”. Mă gândesc (cu voce tare) cum ar putea interveni spre exemplu imprimanta 3D în viața porțelanului. „Da, mi-ar plăcea”, zice Irina. „Însă nu știu cum poate lucra cu porțelanul care parcă e viu, e în continuă schimbare până la ardere. Am lucrat cu diverse mașini de gravat, printat etc., dar încă nu am avut obiecte proiectate de asemenea mașini. Eu sunt foarte deschisă la nou, sunt un «early adapter».”

Tehnologia poate ajuta mai bine decât manualul la desen? „Hmm. Se poate. Lucrurile ar ieși perfect. Viața, natura sunt extrem de frumoase și armonioase însă niciodată perfecte. Aici e frumusețea. Și oamenii au mici asimetrii. Și ce facem noi e extrem de bine lucrat, însă mereu se va observa amprenta umană, acele mici stângăcii ale unei tușe trase de pensulă, fapt ce te apropie mai tare de creator și urma sa delicată. Arta în general se îndepărtează din ce în ce mai mult de simetrie și perfecțiune, nu mai vorbesc de estetica urâtului, însă totuși eu, personal, găsesc o mare frumusețe în arta contemporană abstractă. Din genul acela de lucrare «din care nu înțelegi nimic», însă e foarte frumoasă”.

Bun. Să abordăm iar totul sistematic: Ardeți porţelanul, care apoi e încastrat în argint sau alt metal. La bijuterie lucrează manual foarte mult – e un proces mai complex. Sunt mai multe aspecte care se îmbină într-o piesă de bijuterie. Unde se situează inteligența

artificială aici?

„Niciunde. Greu să intre în viața atelierului nostru AI. Poate în momentul în care vom avea roboți sau androizi la lucru. Abia aștept! Suntem un atelier de artă, lucrăm și colaborăm cu artiști. Așa este viața noastră. Nu-mi dau seama, sincer nu-mi dau seama cum va fi nici peste 5 ani în acest mediu. Probabil că în viitorul super-tehnologizat vom fi eu, Ana și câțiva roboți/androizi drăguți, un chewbacca. Până și în Războiul Stelelor apar câțiva oameni!”.

 

ÎN AFARA CONTEXTULUI? DROID. O COMBINAȚIE

O întreb brusc: uman sau artificial? Ea răspunde la fel și neașteptat: „România? Cam uman… (subuman?) Suntem printre ultimele țări semnatare ale acordului de cooperare în AI, însă avem mega specialiști IT. Cred că adaptarea acestor tehnologii este și va fi întârziată în sistemele românești. A fost drăguță Sophia, dar cred că mai e până să locuiască la noi sau să primească cetățenie. În afara contextului? Droid. O combinație”.

Mersul pe drumul descifrării tainelor meșteșugurilor care transformă porțelanul brut în obiecte ce fac lumea mai frumoasă este greu. De aceea nu e exagerat să considerăm arta o mica victorie a frumosului într-o lume bântuită de multe, inclusiv de inteligența artificială. Orice ar însemna acest lucru.

 

Articol preluat din numărul 248/iunie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.