Înapoi în viitor: Toate-s vechi și nouă toate în era 4.0?

În filmul Midnight in Paris (2011), scris și regizat de Woody Allen, un scriitor american contemporan merge la Paris, unde găsește un portal prin care călătorește în timp, ajunge în anii ´30 -´40 și își petrece serile cu Ernest Hemingway, F. S. Fitzgerald, Picasso și Gertrude Stein. I se pare că trecutul este superior prezentului și și-ar dori să trăiască acolo. Până când întâlnește o tânără din acel trecut, care descoperise același portal, dar prefera să călătorească în perioada Renașterii. Iar tânărul nostru scriitor înțelege că nostalgia pentru trecut nu are legătură cu trecutul.

În acest film mi-a trezit interesul Gertrude Stein – evreică, scriitoare și colecționară de artă, care a reușit să creeze, în Parisul de atunci, un atât de captivant nucleu de cultură. Citind-o și citind despre ea, am dat peste această concluzie a ei: „Oamenii sunt bombardați cu atât de multe informații, cât e ziua de lungă, încât sunt pe punctul de a-și pierde buna judecată.” Mi-am spus: „În anii ´40 erau oamenii în pericol de a-și pierde buna judecată din cauza avalanșei de informații?! Vrei să încerci să trăiești în 2011?” M-a izbit asemănarea dintre dialogul meu interior și situația din film.

”Vreme trece, vreme vine, toate-s vechi şi nouă toate.
Ce e rău și ce e bine tu te-ntreabă și socoate”
(Mihai Eminescu – Glosă)

În 1934, Stefan Zweig scrie despre Erasmus de Rotterdam, unul din cei mai însemnați umaniști din perioada Renașterii. În cartea „Erasmus de Rotterdam”, apărută la Editura Națională-Ciornei, în traducerea lui Eugen Relgis, fiecare cuvânt pe care Zweig îl scrie despre prezentul și trecutul său descrie și prezentul și viitorul nostru.

„Trecerea de la al cincisprezecelea la al șaisprezecelea secol este hotărâtoare pentru destinul Europei și, în precipitarea dramatică a evenimentelor ei, poate fi comparată numai cu secolul nostru. Dintr-o dată, spațiul european se lărgește, devine planetar; o descoperire urmează după alta și, în câteva decenii, prin cutezanța unei noi generații de navigatori, s-a recâștigat ceea ce s-a pierdut prin veacuri de indolență sau descurajare. Cifrele sar ca minutarul pe un ceasornic electric.”

La ce descoperiri face referire Stefan Zweig? Vasco de Gama călătorește de la Zanzibar la Calcutta și deschide calea maritimă spre Indii, Cabral dscoperă Brazilia, Magellan călătorește în jurul Pământului, Copernic dezvoltă teoria Sistemului Solar.

„Europa trăiește un fericit eveniment colectiv care ridică nivelul existenței sale. În răstimpul unei singure generații, elementele primordiale au fost cuprinse în concepții omenești; spațiul și timpul au căpătat cu totul alte măsuri și valori. Numai sfârșitul secolului trecut și începutul secolului nostru – printr-o atât de bruscă și covârșitoare restrângere a spațiului și a timpului prin telefon, radio, automobil și avion – au resimțit o asemenea schimbare a valorilor și a ritmului vieții, prin invențiuni și descoperiri.”

„O atare extindere neașteptată a limitelor lumii externe trebuie, bineînțeles, să aibă ca urmare o preschimbare tot atât de puternică în lumea sufletească. Fiecare individ e deodată nevoit să cugete, să socotească, să trăiască în alte dimensiuni. Dar înainte ca creierul să se adapteze prefacerilor abia înțelese, sentimentele se schimbă: o stare încurcată plină de nedumerire, jumătate frică, jumătate entuziasm delirant. Acesta e întotdeauna primul răspuns al sufletului, când el își pierde deodată măsura, când toate normele și formele pe care se bizuia până atunci ca pe realități nestrămutate, pier în urma sa ca niște fantome. Tot ce era sigur a devenit peste noapte problematic; tot ce era abia de ieri s-a învechit cu mii de ani și și-a trăit traiul.”

Stefan Zweig se referă la faptul că, după Cristofor Columb și Magellan, hărțile lui Ptolemeu, odinioară sacre și de netăgăduit, acum deveniseră de râsul copiilor. Iar cărțile de cosmologie, astronomie, geometrie, medicină, matematică, transcrise cu credință de milenii, nu mai erau valabile.

„Tot ce a fost se veștejește si dispare sub răsuflarea fierbinte a epocii noi. (…) O râvnă de cunoaștere și de știință, o febră spirituală se ivește în organismul european. (…) Manifestări care se aflau într-o stare de comodă tranziție capătă, prin această febră, o arzătoare desfășurare; tot ce există e pus în mișcare ca printr-un cutremur.

Orânduielile moștenite din Evul Mediu se separă în straturi – unele urcă, altele coboară: cavalerismul medieval dispare, orașele progresează, țărănimea sărăcește, comerțul și luxul înfloresc.

„Fierberea e tot mai intensă; o totală transformare a grupărilor sociale iese la iveală, asemenea aceleia provocate în zilele noastre de invazia tehnicei și de organizarea și raționalizarea ei tot atât de bruscă: începe unul din acele tipice momente, când omenirea e oarecum întrecută de propria ei activitate și e nevoită să-și adune toate puterile ei ca să nu rămână în urmă; trebuie să se ajungă din nou pe ea însăși.”

„Toate zonele ordinei umane sunt zguduite de această uriașă izbitură; chiar și stratul cel mai profund al împărăției sufletești, care rămâne de obicei neatins de furtunile vremurilor, chiar și elementul religios este atins de această măreață prefacere a lumii.”

”Viitorul și trecutul sunt a filei două fețe.
Vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe.
Tot ce-a fost ori o să fie, în prezent le-avem pe toate.
Dar de-a lor zădărnicie, te întreabă și socoate.”
(Mihai Eminescu – Glosă)

Să ne întoarcem în timpurile noastre.

Astăzi, Gerd Leonhard ne avertizează că în următorii 20 de ani lumea se va schimba mai mult decât în ultimii 300. Acum schimbările tehnologice se petrec exponențial, combinatorial și recursiv, prin urmare ceea ce înainte se întâmpla în 10 ani, acum se întâmplă în 3. Viitorul a sosit, iar de acum înainte va tot sosi atât de repede, încât va fi mereu prezent. Viitorul este acum. Iar dacă ai clipit când a venit, viitorul va trece pe lângă tine.

Transformarea digitală, inteligența artificială, digitizarea, virtualizarea, robotizarea, automatizarea, augmentarea, dezintermedierea – sunt numai câteva dintre transformările majore care ne revoluționează viața. În cartea sa, Technology vs. Humanity, Gerd ne avertizează că, pentru binele umanității, trebuie să ne preocupăm de modul în care utilizăm tehnologia și să ne gândim serios la modul în care gestionăm consecințele cauzate de schimbările tehnologice exponențiale.

Acesta semnalează că eficiența este pentru roboți, iar fericirea este pentru oameni și că nu tot ce se poate face trebuie făcut. Mașinile nu pot deveni oameni, iar oamenii nu au voie să devină mașini. Dacă ne-am ciopli după perfecțiunea mașinilor, am ajunge să ne retezăm emoțiile, spontaneitatea, imaginația, credințele, liberul arbitru. Efectul combinat dintre corp și minte, dintre biologie și spiritualitate nu este rațional, nu este măsurabil, nu poate fi copiat, nu poate fi proiectat și depășește cu mult aria de acoperire a științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii. Curiozitatea, misterul și eroarea sunt vitale și nu pot fi eliminate din procesul de procesul de inovație.

Mașinile oferă informații, dar numai oamenii sunt capabili de înțelepciune. Iar abundența exterioară conduce la sărăcie interioară.

Omul trăiește în funcție de valorile, credințele și emoțiile sale, nu în funcție de date și algoritmi, așa că Gerd Leonhard ne invită să avem grijă de trăsăturile noastre profund umane: creativitate, compasiune, originalitate, reciprocitate, responsabilitate, empatie. Din fericire, fericirea nu poate fi automatizată.

Altfel spus, astăzi, toate zonele ordinei umane sunt zguduite de o nouă și uriașă izbitură. Omenirea este mai întrecută ca niciodată de propria ei activitate și trebuie să-și adune toate puterile și să se ajungă din urmă pe ea însăși.

Lumea sufletească se preaschimbă. Omul este nevoit să cugete, să socotească, să trăiască în alte dimensiuni. Sufletul își pierde măsura și nu mai știe pe ce se poate bizui.

Nu tehnologia salvează umanitatea, ci omul. Cum? Regăsindu-se pe sine și trăind conștient. Ne spune și Eminescu:

Tu așează-te deoparte, regăsindu-te pe tine.
(Mihai Eminescu – Glosă)