Ingeniozitatea, pilonul secret al rezilienței

În vremuri de burnout ne gândim mult la reziliență. Realizăm studii și examinăm experiența de viață, a noastră și a celorlalți, pentru a înțelege secretul capacității omului de a renaște, de a se reface după momente de criză. Unor oameni le este mai ușor, altora le este mai greu.

Concluziile la care am ajuns, de-a lungul timpului, sunt mereu aceleași. Principalele surse ale rezilienței sunt trei: capacitatea de a accepta realitatea, convingerea că viața are sens și capacitatea de a improviza.

„The only way out is through”, spunea poetul Robert Frost. Așadar, acceptarea este o cheie a rezilienței. A accepta nu înseamnă a fi de acord cu, ci a nu nega realitatea, a nu refuza să crezi ceea ce este sau ce se întâmplă. Numai acceptând realitatea o vei putea examina, o vei putea înțelege și vei putea găsi soluții pentru viitor – fie restabilind funcționalitatea situației curente, fie generând una nouă. Schimbarea este un spațiu de conștientizare și evoluție. Acceptând realitatea te vei stresa mai puțin, vei investi energie în acțiuni mai utile, vei avea o atitudine mai pozitivă și vei aborda situația holistic, cu mai multă compasiune – așadar cu mai multă înțelegere.

Citește și: Ca să ieși din criză, mai întâi accept-o

Viktor Frankl, autorul cărții „Omul în căutarea sensului vieții”, spune că „sensul vieții este să-i dai sens vieții”. Altfel spus, sensul se dă vieții, nu se așteaptă de la viață. Sănătatea și bunăstarea nu se asigură căutând plăcerea sau evitând durerea, ci dându-i vieții sens. Pentru asta, este important să ne conectăm la noi înșine, să ne conectăm la ceilalți oameni și să știm să fim vulnerabili.

Citește și:
Putere fără vulnerabilitate nu se poate
Cum îți faci timp să reflectezi la cunoștințele pe care le acumulezi

Dar o foarte importantă sursă de reziliență este capacitatea omului de a se descurca cu ce are la îndemână, capacitatea sa de a improviza – ingeniozitatea. Françoise Sagan scrie că „viața stimulează imaginația și ingeniozitatea omului”. Ingeniozitatea omului depășește inteligența și precizia oricărui sistem sau mecanism.

Așadar, cum creezi condiții pentru ingeniozitate?

Asigură-le oamenilor libertatea de a gândi.

Recunoaște și susține talentul și competențele oamenilor tăi, recunoaște-le abilitățile și valoarea, creează condițiile potrivite pentru ca acestea să se manifeste și lasă-le loc liber de manifestare. Liderul nu este lider dacă nu inspiră, ci caută să-și impună viziunea; dacă nu potențează, ci limitează talentele oamenilor săi; dacă nu îi cunoaște și nu le respectă aspirațiile și idealurile, ci încearcă să îi stăpânească cu ale sale. Liderul nu este lider dacă nu respectă și nu face uz de forța diversității echipei sale, ci încearcă să o aplatizeze, să o sistematizeze și să o automatizeze până la a-i zădărnici resursele.

Stabiliți ce este de făcut, dar nu neapărat și cum. Oferă oamenilor tăi libertatea de a gândi, de a explora și de a găsi soluții inventive pentru a vă îndeplini obiectivele. Procesul va fi mult mai natural, mai spontan, așadar mai inspirat.

Asigură-le siguranța psihologică de care au nevoie pentru a acționa.

Pentru a-și manifesta curiozitatea și ingeniozitatea în mod natural, oamenii au nevoie de siguranța psihologică necesară pentru a fi autentici, pentru a explora, pentru a improviza, pentru a experimenta, a eșua și a o lua de la capăt. Numai când este autentic omul are acces la toate resursele și abilitățile sale. Iar ce-i mai bun din sine va da numai dacă nu se simte judecat și criticat, ci dacă este susținut și apreciat pentru inteligența, talentul, competența și dăruirea sa.

Pentru ca oamenii să poată fi autentici, este important să respecți complexitatea identității oamenilor tăi, să înțelegi și să respecți sursa abilităților și talentelor lor. Identitatea noastră este complexă – îndeplinim multe roluri (suntem copii, părinți, frați, surori, parteneri de viață, prieteni, specialiști, profesioniști, lideri), unii dintre noi au mai multe joburi, iar personalitatea noastră are dimensiuni multiple (avem diverse interese, abilități, hobby-uri). Presiunile sociale, personale și profesionale sunt foarte mari, pentru că toată lumea se așteaptă să performăm foarte bine în fiecare dintre rolurile pe care le îndeplinim.

Așadar, e sănătos să respecți fațetele identității oamenilor tăi și să le permiți să aibă grijă de fiecare dintre ele – pentru că niciuna nu funcționează fără cealaltă, omul este un tot unitar.

Lasă-i pe oameni să-și construiască fișa postului conform abilităților și intereselor lor.

Lasă-i pe oameni să-și aleagă, în mod proactiv, activitățile și sarcinile de serviciu care îi împlinesc și au sens pentru ei, pentru care sunt dotați cu talente și abilități și de care sunt pasionați. Lasă-i să-și aleagă munca în funcție de personalitatea lor și de ceea ce le exprimă cel mai bine identitatea.

Pentru mulți oameni munca pe care o desfășoară a devenit principalul mijloc de a se descoperi, de a se exprima și de a se dezvolta pe sine. Munca a ajuns să aibă un rol central în viața noastră și are un caracter din ce în ce mai personal. Mult mai des decât înainte ne întrebăm la ce suntem buni, ce știm să facem cel mai bine și care este sensul muncii noastre. Gianpiero Petriglieri punctează foarte bine că, în zilele noastre, cariera seamănă mai puțin cu o scară și mai mult cu o operă de artă.

Fiecare om este dăruit pentru o activitate care îi captează atenția total și îl face să se simtă minunat. Este ceea ce face cu pasiune, cu bucurie, în care se pierde și uită de timp și de loc. Acest moment de maximă intensitate și creativitate este denumit stare de flux. Când oamenii intră într-o astfel de stare, sunt absorbiți total de ceea ce fac și se concentrează în exclusivitate pe momentul prezent. Munca nu necesită niciun pic de efort. Lumea din jur dispare. Tot ce contează este ceea ce fac ei în acel moment.

Pentru a trăi această stare de flux, oamenii au nevoie să se confrunte cu provocări care sunt fie exact pe măsura abilităților lor, fie le depășesc un pic. Dacă ceea ce facem este prea simplu, ne plictisim. Iar dacă ne aflăm în situații care ne depășesc cu mult puterea și talentul, ne simțim copleșiți. În ambele situații impactul asupra implicării noastre este același: ne pierdem interesul. Așadar, cel mai mare grad de implicare îl atingem când ne aflăm în plin proces de dezvoltare a abilităților și expertizei noastre.

Așadar, lasă-i pe oameni să navigheze liber pe terenul expertizei și intereselor lor.

Citește și: De ce un pic mai sus e mereu un pic mai bine

Creează condiții pentru ca informația să circule liber.

Ingeniozitatea oamenilor este potențată prin colaborare, iar pentru asta este nevoie de o comunicare deschisă și liberă, ce presupune renunțarea la silozuri, la depozitele de cunoștințe – întrucât acestea lucrează împotriva cooperării și a capacității de inovare a echipelor și organizațiilor. Informația trebuie să circule liber, oamenii trebuie să se simtă liberi să interacționeze, să se inspire, să-și împărtășească ideile și experiența.

Construiește o cultură a învățării.

Creează un spațiu și o cultură în care oamenii să-și poată manifesta liber curiozitatea și să-și împărtășească unii altora ce au învațat.

Chuck Edward – Corporate Vice-President, Head of Global Talent Acquisition, Microsoft, singura soluție posibilă este: învățarea. Trebuie să creezi spațiu pentru învățare și trebuie să înveți tot timpul.

Ca lider, „trebuie să comunici o mentalitate de creștere, să le spui oamenilor că îi lași să învețe, să stimulezi învățarea continuă – iar apoi, să-i lași să se comporte în consecință. Eu obișnuiesc să spun: Fii bun cu tine și dă-ți voie să înveți (Give yourself grace to learn). Să pui prea mare presiune pe tine și să vrei să ai repede toate răspunsurile este exact ce nu trebuie să faci.”

„Încercăm să aducem mereu în discuție învățarea, ne referim mereu la asta. Când spun noi mă refer la lideri, la manageri. CEO-ul nostru vorbește despre asta tot timpul – chiar a filmat un video: Recent learnings I’ve had (Ce-am învățat în ultima vreme). Iar de învățat înveți de peste tot – dintr-o călătorie de afaceri, dintr-o întâlnire, din viață. De asemenea, ne spunem multe povești – când recapitulăm o ședință, când vorbim despre o vizită de afaceri sau o interacțiune cu un client, punem totul sumb umbrela: Iată ce tocmai am învățat. Sau ne întrebăm unul pe altul: Ce ai mai învățat în ultima vreme? Pare elementar, dar este foarte important pentru că astfel promovăm idea că învățarea este o așteptare: este de așteptat să învățăm ceva mereu.

Cu câțiva ani în urmă lucrurile stăteau un pic altfel – valoarea pe care o promovam atunci era autocritica. Numai că autocritica pune accentul pe Ce ar fi trebuit să fac mai bine? Învățarea, în schimb, presupune mai multă deschidere – nu ține de judecată și de etichete de tipul bine, rău, altfel, ci presupune să accepți situația și să mergi mai departe concentrându-te pe a deveni mai bun.

Învățarea este scrisă în cultura noastră. Există o așteptare clară ca toți să învățăm, iar noi trăim zilnic în spiritul acestei valori.”

Anke Baak MSC – Vice President Global Clients, Schouten Global, susține crearea de comunități de învățare, pentru ca oamenii să se poată ajuta între ei. Trebuie să învățăm atât de multe și atât de repede, încât nu mai putem aștepta tot timpul ca un trainer sau un coach să vină să ne ajute. Trebuie să ne ajutăm între noi și să ne oferim unul altuia training și coaching.

Așadar, pentru a maximiza ingeniozitatea oamenilor, înțelege-le personalitatea, respectă-le inteligența și oferă-le libertatea de a-și manifesta talentul, puterea și competența.