Cum ar arăta o organizație mai prietenoasă cu mamele?

Într-o realitate în care femeile petrec jumătate din timp cu copiii și muncile gospodărești, locul de muncă arareori e atent la nevoile lor de integrare și reintegrare.
Toamna trecută, cu ocazia revenirii la muncă după concediul de creștere a copilului, Corina Anghel a publicat un articol pe LinkedIn despre experiența ei de mamă care lucrează. A scris despre cum concediul de maternitate e și o călătorie personală, despre valorificarea skillurilor părinților la locul de muncă, dar și importanța maternității în societate.

Raportul Friedrich Ebert Stiftung din vara lui 2024, despre inegalitățile dintre femei și bărbați în participarea pe piața muncii, ne arată că România are una dintre cele mai mici diferențe de salarizare din Uniunea Europeană, de 4,5%. Cu toate acestea, rata ocupării de către femei (de 45,5% versus cea a bărbaților, 62,7%), oferă o imagine mai clară a cum e văzut rolul femeii în România. În același raport, 87% dintre femei spun că participă zilnic la treburi gospodărești neremunerate.

Din rolul de specialist în resurse umane și discutând și cu alte mame, Corina a observat că una dintre cele mai apăsătoare provocări pe care le întâmpină femeile e stigma de a face o pauză în carieră, ele fiind cele care își iau de obicei concediul de creștere a copilului.

A cunoscut inclusiv manageri care evitau angajarea femeilor între 25-30 de ani, fără copii, pentru că se așteptau ca, în viitorul apropiat, să urmeze o sarcină. „Înțeleg că nu vrei să ai întreruperi de ritm în afacerea ta”, adresează Corina și temerile angajatorilor, „dar asta și pentru că organizațiile nu știu cum să navigheze o astfel de perioadă, mai ales dacă ești într-o companie mică sau medie”.

E de părere că și tatăl ar trebui să fie la fel de implicat în creșterea copilului. Chiar dacă vede mai mulți tătici la locurile de joacă, asta se întâmplă, de obicei, după programul de muncă. În 2022, doar 14% din tații din România și-au luat concediul de creștere a copilului, adică puțin peste 35.000. Iar prezența dezechilibrată a părinților în viața copiilor dăunează atât sănătății lor, cât și a relației de cuplu.

Jurnalista Oana Sandu e de părere că aceste inechități pornesc de la societatea patriarhală în care trăim, iar consecințele formează un cerc vicios: de la lipsa reprezentării femeilor în politică, care duce la lipsa unor politici publice care să le acomodeze nevoile. „Până și eu îmi imaginam că mama mea, de exemplu, îmi va crește copilul, și că eu mă voi întoarce foarte rapid la muncă”.

Oana are 40 de ani și o fetiță de 8 ani și jumătate. Alături de colega ei Ana Maria Ciobanu, e co-gazda mame, un podcast despre muncă și maternitate, pornit din propria lor nevoie de a împăca cele două teme. Din 2018 au documentat zeci de povești ale mamelor din România. Ce au auzit de nenumărate ori ca nevoi ale mamelor în relația cu munca (sau revenirea la ea) e lipsa de sprijin din partea organizațiilor din care fac parte, care duce natural către alienare, cât și faptul că, de cele mai multe ori, femeile sunt cele nevoite să-și ia concediu și din cauză că au venitul mai mic.

Corina a avut parte de sprijin din partea soțului și a familiei pe perioada concediului, astfel încât a reușit, pe lângă îngrijirea băiețelului, să obțină și o certificare de team coaching. Chiar dacă practica a făcut-o cu un grup de la muncă, tot o măcina gândul că ar trebui să revină mai repede, în timp ce colegele ei avansau sau schimbau roluri.

Recunoaște totuși că situația ei era una privilegiată, pentru că lucrează la o companie prietenoasă cu părinții. Însă, de multe ori, mamele revin din maternitate într-un rol diferit sau „de umplutură”. „Pur și simplu, oamenii nu știu ce să facă cu femeile care se reîntorc din concediul ăsta și e foarte trist că suntem încă acolo”, spune și Oana. Într-unul dintre episoade, una dintre mame compara concediul de creștere a copilului cu o colivie de aur: chiar dacă pauza de la muncă îți oferă spațiul de a avea grijă de copil, te îngrădește prin noile responsabilități, peste care se revarsă oricum un râu de emoții.

O parte din articolul publicat de Corina toamna trecută, cu care au rezonat multe mame, era despre încărcătura mentală a listelor infinite: de la hainele copilului, la vaccinuri, pregătit ghiozdanul, bagajele pentru vacanță sau cumpărături.

Ana Maria Ciobanu, co-gazda podcastului mame, are 37 de ani și doi copii, Vic, de 7 ani, și Alice, de 9 ani. Ana compară aceste responsabilități ale mamelor cu două-trei extra joburi. De curând, chiar a rugat Chat GPT să-i facă un raport lunar de activitate, conform datelor furnizate. Totalul sarcinilor casnice (gătit, curățenie, spălat etc) și timpul petrecut la teme și joacă cu copiii a fost aproape 200 de ore, mai mult decât timpul petrecut la muncă.

În acord cu programul Anei, datele arată că o femeie din România petrece peste cinci ore pe zi muncind în propria gospodărie și având grijă de familie, adică 35 de ore pe săptămână și 140 de ore pe lună. Timpul bărbaților pentru aceleași activități e aproape jumătate.

După pandemie, Ana a descoperit un sprijin nou: vecina ei, și ea mamă cu doi copii. Astfel, se ajută cu cumpărături, gătit, mai împart mâncarea, iar copiii mai fac teme împreună. „Ce tare ar fi fost dacă atunci când erau copiii mai mici aș fi avut genul ăsta de ajutor. Și probabil, da, în orașele mari, nici nu mai suntem obișnuiți să facem așa”.

Ana simte că, în ultimii 15 ani, ne-am dezobișnuit să avem copii în jurul nostru și, implicit, să acomodăm nevoile oamenilor care îngrijesc copii. „Practic, dacă nu fac parte din grupul celor care îngrijesc un copil, atunci nu pot să mă conectez cu ce are nevoie gașca aia și mi se pare o altă specie”.

Și Corina militează pentru ideea că e nevoie de un sat ca să crești un copil. Și îi sfătuiește pe părinți să-și construiască acest sat care să-i sprijine: atât un micro sistem de suport din viața de zi cu zi, dar și în organizația din care fac parte. „În organizațiile neprietenoase, părinții se prefac că nu-s părinți și că nu există copiii ăștia”, adaugă Corina. „Inventează alte scuze dacă au probleme sau se dau peste cap ca această viață personală a lor să nu interfereze deloc cu jobul și șeful să nu știe. Pentru că nu vrei să creadă lumea că deprioritizezi jobul pentru ceva personal”.

Însă e optimistă în privința soluțiilor: de la o împărțire a responsabilităților în echipă, la recrutarea de maternity replacements pe termen nedeterminat în companiile mai mari și planificarea bugetară a concediilor de maternitate. Crede cu tărie că orice organizație care reușește să arate părinților că și pentru ei copiii sunt la fel de importanți, cu siguranță o să aibă de câștigat.

E unul dintre motivele pentru care s-a alăturat inițiativei recente „Let’s Build Mom Friendly Organizations”. Proiectul e fondat de Cristina Neamțu, antreprenoare tech și președinta Women in Games România, sprijinit de Andreea Băloi, Learning Consulting Director la UiPath, și Mihaela Feodorof, Executive Coach & Consultant. Misiunea proiectului e să devină o resursă de referință pentru părinți și organizații, unde ambele părți să găsească suport, sfaturi și resurse pentru a construi împreună medii de lucru mai prietenoase. Cum ar fi bugetarea concediilor de maternitate în organizații, zile flexibile de muncă pentru părinți (remote sau înțelegerea că au nevoie de pauze pentru a-și lua copiii de la școală), precum și o revenire în trepte la lucru a mamelor.

Corina nu crede că e vorba despre a găsi un echilibru între muncă și a fi mamă, ci mai degrabă de a te afla în armonie. A preluat ideea de la Oana Cojuhovschi, expert în programe de parenting pentru companii. „Cred că e vorba de a ajuta femeile să-și găsească această pace sufletească și relaxare cu deciziile pe care le iau”. Dacă echilibrul presupune o egalitate perfectă, armonia înseamnă că oferi atenție și energie în calupuri, compensând după nevoie și misiunea planului de a construi locuri de muncă prietenoase cu realitatea părinților.

CITEȘTE ȘI: Monica Berescu: „Sunt mama unei fete și îmi doresc o schimbare reală pentru generația ei. Femeile trebuie să fie prezente la masa deciziei”

Foto articol: Corina Anghel, Oana Sandu și Ana Maria Ciobanu