Efectele tăcute ale unui trecut disfuncțional: Copilăria părinților noștri afectează stilul de leadership de azi

Copilăria părinților noștri a fost adesea guvernată de reguli stricte, rușine și pedepse. Pentru mulți, emoțiile nu au contat. Cei mici au crescut în tăcere, cu frica de a greși și nevoia constantă de validare. În lipsa susținerii emoționale, acești copii au devenit adulți cu un stil de parenting disfuncțional. Astăzi, vedem efectele directe ale acestui model în carierele generațiilor actuale.

Lipsa afecțiunii și presiunea de a fi „perfecți” au format lideri autocritici. Mulți tineri care provin din astfel de familii ajung în poziții de conducere, dar simt constant că nu sunt suficient de buni. Sindromul impostorului lovește în plin. Chiar și cei care conduc echipe de zeci de oameni se simt adesea copleșiți.

Stiluri de leadership afectate emoțional

Cercetările psihologice recente arată că persoanele crescute în medii critice au dificultăți în a-și exprima empatia. Liderii proveniți din astfel de familii devin adesea autoritari, neîncrezători în deciziile celorlalți. Controlul le oferă un fals sentiment de siguranță. În schimb, unii se refugiază într-un stil pasiv-agresiv, evitând conflictele, dar fără a seta limite clare.

Aceste trăsături afectează nu doar relațiile cu colegii, ci și performanța echipelor. O cultură bazată pe frică, nu pe încredere, reduce inovația. Angajații se tem să greșească. Ideile nu mai circulă liber.

CITEȘTE ȘI: Cum gestionăm timpul petrecut de copii în fața ecranelor

„Abuzul și neglijența în copilărie au consecințe grave și de durată asupra sănătății mentale și fizice, influențând chiar structura biologică a individului. Copiii afectați de astfel de experiențe devin mai vulnerabili în fața problemelor psihologice, pot perpetua violența sau pot deveni victime ale altor forme de abuz în viața adultă. Studiul <<Adverse childhood experiences and life opportunities>> arată că traumele timpurii afectează semnificativ parcursul educațional și economic al indivizilor. Persoanele cu scoruri ridicate de experiențe adverse sunt mai expuse riscului de abandon școlar, șomaj și sărăcie. Aceste efecte se pot transmite între generații, dacă nu se intervine corespunzător. Programele de sprijin pentru părinți și consilierea psihologică pot preveni recurența abuzului și pot rupe ciclul intergenerațional al traumei. Nu toți părinții care au trecut prin traume vor repeta aceleași comportamente, însă sprijinul oferit la timp poate face diferența”, afirmă Goșa Carmen Dolores, psiholog.

Încrederea în sine rămâne fragilă

Un copil neîncurajat devine adultul care nu se simte suficient. Încrederea în sine rămâne superficială. Recunoașterea din partea superiorilor devine o nevoie vitală. O simplă observație poate declanșa anxietăți adânc înrădăcinate. Acești oameni pot părea încrezători, dar adesea se tem că vor fi „descoperiți”.

Psihologii recomandă autocunoașterea și terapia pentru ruperea acestui tipar. Schimbarea este posibilă, dar necesită timp. Doar conștientizarea duce la vindecare.

Ttrecutul influențează prezentul profesional

Copilăria părinților noștri continuă să modeleze generațiile de azi. Stilurile de parenting disfuncționale au influențat stilurile de conducere, relațiile și încrederea în sine. Vindecarea acestui lanț intergenerațional începe cu recunoașterea adevărului.

Foto: ID 209921004 © Musuc Alexandr | Dreamstime.com