Mamă, soţie, femeie de carieră – cum lupţi cu burnout-ul?

Tip 1. Ca să creştem adulţi fericiţi, trebuie să fim mame echilibrate

În fiecare zi, îndeplinim, cu toţii, o multitudine de roluri: mamă, angajată, iubită, colegă, gospodină, femeie liberă, cu hobby-uri, cumpătată, nebunatică… Pentru o femeie, presiunea cea mai mare vine din nevoia de a ne mişca cu agilitate între acestea, din fracturarea existenţei şi a programului zilnic. Sunt mamă, director de corporaţie şi psihoterapeut.

De câte ori, atunci când sunt la serviciu, nu mă gândesc la copilul meu sau la clienţii pe care urmează să îi văd în seara aceea la cabinet? De câte ori nu sunt acasă şi mă poartă gândul la proiectul recent încheiat la serviciu sau la candidatul cu care am interviu a doua zi? Sentimentul de presiune de timp nu apare din cauza acestor roluri numeroase, ci prin alternarea – nu neapărat fizică, ci mentală – rapidă între aceste roluri.

Timpul liber al mamelor este fracturat și contaminat de ‚zgomot mental’, ceea ce ne ține sub tensiune permanentă. Nu sunt neapărat suporter înfocat al curentului mindfulness, însă din experiența meditativă am învățat un lucru: când ești aici fizic, fii aici sufletește și mental! Jonglarea simultană cu multe roluri este ca un multitasking dus la extrem. Și dintr-un bunjee jumping fără coardă nu poți scăpa decât cu capul spart.

Sunt mai multe tehnici aici:

– pomodorro (împarte timpul în felii în care te ocupi doar de un singur lucru)
– renunță la listele de „trebuie să fac” şi aşează totul în calendar: vei vedea că abia o treime dintre ele încap într-o zi normală, şi atunci vei fi nevoită nu doar să le înşiri pe hârtie, ci şi să le prioritizezi şi să spui NU unora dintre ele.
– Include timp pentru tine în calendar, aşa cum faci cu orice alt lucru pe care îl consideri suficient de important încât să îl treci pe lista lucrurilor care se cer făcute.

Tip 2. Fii adultul pe care vrei să-l vezi în copilul tău când va fi mare

Nu suntem superoameni, nu trebuie să le facem pe toate. Presiunea asupra femeii moderne este că, pe de o parte, dacă s-a luptat atâtea zeci sau chiar sute de ani pentru egalitate cu bărbatul, atunci trebuie să se arate constant vrednică de acest favor recent câștigat, la scara istoriei. În pofida acestei egalități, bărbații nu vor naște niciodată. Dincolo de dreptul de vot, femeile vor fi întotdeauna mai fragile. Chiar dacă au șanse egale în multe domenii ale vieții, egalitatea per se este un mit. Spune nu pot, spune am nevoie de o pauza, ajută-i pe ceilalți să vadă că ai nevoie de timp pentru tine, de hrănirea iubirii de sine, ca să poți apoi să continui să o dăruiești și celorlalți.

Acest adevăr nu este valabil doar pentru femeile care muncesc la serviciu; acasă, munca este la fel de multă, uneori chiar mai multă.

Văd în cabinet femei chinuite, care spun: tata o amenința pe mama că o părăsește dacă nu făcea curat… tata vorbea frumos cu mama doar în zilele în care gătea… bunica o lăuda pe mama numai atunci când lua note bune și își făcea curat în camera.

Dincolo de mult-uzitatul dicton al lui Gandhi – „Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume” – copiii care am fost și adulții care suntem sunt copiii noștri și adulții care vor deveni. Iubirea condiționată de performanță reprezintă un procent covârșitor dintre femeile care vin în cabinetele de psihoterapie. Arată copilului tău că a fi „destul de bun” este o forma uman-acceptabilă de perfecţiune.

Tip 3. Timp de calitate și nu timp la kilogram

Întrebare: câţi dintre voi vă amintiţi de ce mâncaţi zilnic când eraţi copii, de cât de curate şi călcate erau hainele pe care le purtaţi, cât de curat era în casă? Dar de momentele petrecute cu mama, de joacă, de drumurile în parc? Exact. Ţinem minte momentele de emoţie, de împărtăşire, de iubire.

Un experiment psihologic devenit de referinţă aşază alături de un pui de maimuţă două mame-surogat făcute din sârmă: una adăpostea un biberon de lapte, şi cealaltă era înfăşurată într-o cârpă moale. Puiul de maimuţă mergea un scurt timp să bea lapte, apoi se adăpostea cu orele la ‚pieptul’ mamei celei moi.

Dacă avem o minimă siguranță a existenței fizice, ceea ce aduce valoare este timpul de calitate petrecut împreună, și nu casa cea mai lustruită şi frigiderul plin. Există cinci moduri de a ne iubi copiii, spune Gary Chapman*, şi timpul de calitate este unul dintre cele mai importante.

NU AM TIMP, auzim din ce în ce mai des. Când ai spus ultima dată „Nu” la ceva ce nu te împlinea, ca să faci loc unui „Da”?

Când fiul meu era puţin mai mic, mă frustra foarte tare faptul că, la sfârşit de săptămână, Herăstrăul era mereu plin, aglomerat, şi că nu aveam suficient timp să fac toate lucrurile pe care mi le doream în cele două zile libere. În vara aceea, mi-am luat o zi de concediu şi am plecat într-o luni de dimineaţă amândoi în Herăstrău. A fost cea mai frumoasă zi de luni!

La serviciu, dar şi acasă, pentru a trasa o linie clară între lucrurile pe care merită şi cele care nu merită să le faci, întreabă-te: aş plăti cuiva cât câştig eu acum pe oră ca să facă lucrul ăsta? Dacă nu, deleagă imediat, de la răspunsul la un email şi până la curăţenia generală din casă.

Tip 4. Mai mult egoism, mai puţină vinovăţie

Probabil cele mai mari frustrări vin când nu ai timp să dormi, să mergi la cosmetică, să alergi în parc, să citeşti, să te întâlneşti cu prietenii. Am început să am cu adevărat grijă de mine atunci când, alături de lucrurile ‚de făcut’ într-o zi am inclus în calendar și am rezervat timp pentru mine. Nu „Dacă îmi mai rămâne timp, săptămâna asta mă duc şi la sală”, ci „Mă duc la sală joia de la 7.”

Nu suntem complete fără un echilibru în viaţa noastră. Ia o foaie de hârtie acum, dacă ai la îndemână! Desenează rombul alăturat, apoi imaginează-ţi că ai 100 de puncte de energie şi timp, pe care le împarţi între cele patru zone, aşa cum arată existenţa ta acum. Cât timp aloci corpului tău? Dar muncii (acasă şi la serviciu)? Dar prietenilor şi familiei? Dar viselor şi sufletului?

Rombul ăsta e viaţa ta, nu-l dezechilibra! Fiecare dintre colţurile rombului poate deveni însă şi un suport în situaţia în care simţi că nu mai poţi să vezi ieșirea din situația în care te afli. Acest lucru e valabil în special pentru prieteni și familie, oamenii la care vei apela în primul rând, înainte să te decizi să mergi la un terapeut, dacă problema ți se pare insurmontabilă.

Tip 5. Muncă, iubire, viaţă

În cartea sa din 2015, Copleșită – munca, iubirea si jocul atunci când nimeni n-are timp de asta (Overwhelmed – Work, Love And Play When No One Has The Time), jurnalista Brigid Schulte analizează, cu umor și finețe, mamele din societatea occidentală (Europa și America) prin prisma multiplelor cerințe cărora ele trebuie să le facă față.

Una dintre concluziile la care ajunge este că mamele se simt epuizate pentru că timpul pe care şi-l oferă lor înşile este neprogramat, furat de la alte activități și întrerupt, discontinuu. Așadar, prima întrebare de la care putem porni este: Cât timp ai tu doar pentru tine, mamă și femeie și angajată și soție și gospodină? Cât a durat, în săptămâna care se încheie, cea mai lungă bucată de timp în care ai făcut ceva pentru tine, fără sentimente de vinovăție și fără întreruperi?

*Gary Chapman, Ross Campbell – „Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”, Ed. Curtea Veche, multiplu reeditată.

Alina STEPAN este psiholog, sociolog și specialist în comunicare. Profesează ca psihoterapeut în practică privată la Mind Essence, este formator autorizat şi director general la Ipsos, companie de cercetare de piaţă. O puteti gasi pe blogul personal (alinastepan.com), pe www.mind-essence.ro şi îi puteţi scrie la [email protected]