Marin Moraru despre zona de creație, concentrare și performanță

Povestind despre Toma Caragiu și despre filmările la „Operațiunea Monstrul”, Marin Moraru vorbește despre faptul că trebuie să rămâi în zona de creație și concentrare, în ciuda întreruperilor, a obstacolelor și a aspectelor neprevăzute ce pot interveni pe parcursul unui proiect.

„Era neașteptat de greu să stai 12 ore pe baltă, tot timpul în priză”, spune Marin Moraru. „La film ai pauze mari, între filmări – pentru aranjatul aparatelor, pentru lumini – și, dacă nu-ți ții firea, când ajungi să filmezi ești cu nervii la pământ și nu mai ai starea. De aceea trebuie să te aperi. Și fiecare știe modalitatea de-și apăra Eu-l”.

Că e vorba de un proiect de-o zi, de câteva luni sau de-o viață, este important să știi cum să-ți ții firea și să nu pierzi starea.

CUM ÎȚI GĂSEȘTI STAREA

Pentru că deja te cunoști destul de bine și știi care este starea ta, probabil că știi cum s-o activezi și cum s-o menții. Așa că folosește-te de ceea ce știi despre tine și despre modul în care funcționezi.

E nevoie să fii autentic, conectat la sinele tău și la resursele tale interioare, trebuie să-ți activezi emoțiile – aproape oricare emoții, pentru că, odată conectat la corpul tău emoțional, pe firul oricărei emoții poți ajunge la aceea pe care o cauți. În felul acesta îți vei activa și accesa resursele de energie spirituală necesare pentru a atinge concentrarea necesară și a crea.

De asemenea, gândește-te când și cum funcționează cel mai bine corpul tău și mintea ta. Orice ai face, dacă vrei să performezi, ai nevoie de energie fizică și mentală de bună calitate. Așadar, gândește-te în ce moment al zilei funcționezi cel mai bine, în ce condiții (liniște, zgomot, context, mediu, temperatură, culoare etc.), de câtă odihnă ai nevoie, ce fel de hrană te echipează cel mai bine pentru a-ți atinge starea, de care oameni ai nevoie în sufletul tău sau în preajma ta.

Adeseori, pentru a te concentra trebuie ca mai întâi să te relaxezi – să te îndepărtezi de bruiajul zilei și al vieții, pentru a te putea apropia de tine și de ceea ce te exprimă cel mai bine.

CUM SĂ NU-ȚI PIERZI STAREA

Tocmai pentru că te cunoști bine, știi și ce-ți risipește starea – ce-ți distrage atenția, căror lucruri și evenimente le cad prizoniere emoțiile și gândurile tale. Așadar, pregătește un plan de bătaie pentru asta. Apără-ți Eu-l, cum spune Marin Moraru.

Indiferent ce s-ar întâmpla, raportează totul la scopul tău, la starea ta. Dacă nu se aliniează, nu te lăsa abătut de pe cale. Poți face asta prin concentrare sau prin relaxare – depinde de natura obstacolului și de metoda care funcționează pentru tine.

Ar fi util să ai pregătită un fel de trusă de urgență sau de prim ajutor – formată dintr-un set de idei, de acțiuni, de obiecte, de gânduri la care să apelezi pentru că știi că funcționează pentru tine – ca un pilot care știe exact ce are de verificat și ce are de făcut în situații de urgență. Așadar, gândește-te ce te ajută să-ți ții firea.

Întreabă-te: Care sunt activitățile pe care îmi place să le fac? Prin ce îmi mențin aceste activități concentrarea? Îmi plac pentru că mă amuză, pentru că mă provoacă, pentru că îmi stârnesc imaginația? Care sunt simțurile pe care mi le solicită? În ce condiții îmi păstrez concentrarea? Când simt că-mi pierd concentrarea, fac ceva anume ca să mi-o recapăt? Când sunt în cea mai bună formă și care sunt credințele care-mi motivează gândurile și acțiunile?

Odată ce ți-ai răspuns la aceste întrebări, pregătește-ți 5 instrumente pe care să le poți accesa ușor în caz de nevoie, pentru a reintra în starea ta. Este important atât să ai aceste instrumente la îndemână, cât și să știi care sunt – pentru că uneori vei fi nevoit să începi prin a le folosi mecanic, automat, tocmai pentru că te afli în starea nepotrivită. Dar pentru că fiecare dintre ele te aduce mai aproape de starea de creație și concentrare pe care vrei să o atingi pentru a performa, când te folosești de ele demersul tău va funcționa.

O soluție pentru a-ți regăsi starea este să făurești ceva cu mâinile tale, pentru că asta îți implică resursele interioare, reale, îți implică talentul, inspirația, identitatea, îți lucrează mușchii minții și ai inimii, îți redă conștiința rostului.

De asemenea, frumosul și natura ne conectează implicit la noi înșine, pentru că ne racordează ritmul și funcționalitatea universului. Așa regăsim seninătatea, inspirația și uimirea cu care ne-am născut. Blaise Pascal spune: „În vremuri grele, să porți mereu ceva frumos în minte”. Îndemnul lui Rilke este: „La impas, caută să ai în preajmă ceva din natură, oricât ar fi de mic”. John O’Donohue scrie că, oricât de împietrită de durere ne-ar fi inima, „există întotdeauna un loc rămas sensibil, la care frumusețea poate ajunge și pe care îl poate atinge” și că „frumusețea este o invitație la ordine, coerență și unitate. Când aceste nevoi sunt îndeplinite, sufletul se simte acasă în lume. Frumusețea este permanentă, dar este mereu nouă. Nimeni nu este imun la frumusețe. Frumusețea nu este niciodată o experiență neutră”.

Pentru ca starea ta să nu fie niciodată prea departe, cultivă-ți obiceiurile care te apropie de tine însuți și de ceilalți oameni. În cadrul master class-ului de leadership organizat de HR Club, pe care l-a susținut la București, Gianpiero Petriglieri ne-a spus, printre altele: „Este nevoie să cultivăm acele obiceiuri care ne apropie de noi înșine și apoi de ceilalți oameni. Așadar, aceste obiceiuri nu pot fi decât specifice fiecăruia, nu sunt general valabile. Iar dacă nu știi ce te apropie de tine și ce te deschide către ceilalți, atunci întreabă pe cine te iubește: Când sunt eu cel mai tare eu însămi, când funcționez cel mai bine și sunt cel mai deschis și receptiv și prezent și creativ? Oamenii care te iubesc știu și îți vor răspunde: Când schiezi. Când înoți. Când faci o plimbare în pădure. Când joci tenis. Când citești. Când te joci cu copiii. Află ce te apropie de tine și ce te deschide către ceilalți și ai grijă să practici regulat cel puțin câte un obicei care să deservească fiecare dintre cele două scopuri, pentru echilibru.”

Ai grijă de nevoile tale înnăscute – nevoia de extaz și de mirare, nevoia de a da un sens vieții, nevoia de greșeală și eșec, nevoia de identitate, nevoia de joc, nevoia de împrospătare – asupra cărora ne atrage atenția și Solomon Marcus.

TENTAȚII CĂRORA SĂ NU LE CEDEZI

Ieșit din starea ta, este posibil să-ți pierzi încrederea în tine.

Atunci să-ți aduci aminte că smerenia nu înseamnă să te faci mai mic, iar stima de sine nu înseamnă să te faci mai mare. Smerenia înseamnă să fii cine ești, în mod asumat, dar fără orgoliu. Pentru a funcționa bine, pentru a da ce-i mai bun din tine și a-ți îndeplini rolul, este nevoie să fii conștient de abilitățile tale ca să le poți accesa, utiliza și dezvolta. În caz contrar, e ca și cum ai lucra cu o singură mână, deși ai două. Stima de sine înseamnă să fii conștient de valoarea ta, fără teamă – adică să nu o condiționezi și să nu o compari cu valoarea altora.
Valoarea fiecăruia este necondiționată, pentru că este înnăscută și implicită.

Ai grijă ce poveste îți spui despre tine. Povestea ta este aceea care te construiește, care te inspiră, care te afirmă, care te susține, care te încurajează. Care îți arată câte ai simțit, câte ai înțeles, cum te-ai transformat. Povestea ta este cea care îți deschide inima și îți dă încredere în tine. Care te face să te simți în largul tău. Care te lasă să (te) iubești. Pot fi adevărate numai poveștile iubitoare, pentru că iubirea nu e oarbă, ci clarificatoare. Privește-te cu inima deschisă și vei vedea poate aceleași lucruri, dar le vei înțelege altfel. Îți va fi clar că fiecare treaptă de pe scara vieții tale te-a ridicat, te-a susținut, te-a echipat. Totul e bine așa cum devine, pentru că tot ce trăiești te conduce către tine.

Dacă proiectul durează mult, e posibil să obosești și să-ți pierzi încrederea în valoarea scopului tău și în rostul proiectului tău.

Atunci amintește-ți că există un ritm firesc al lucrurilor, care are rost și nu e firesc degeaba. „De ce a dispărut plăcerea zăbavei”…se întreabă Milan Kundera în Lentoarea. Totul trebuie să fie imediat, în zilele noastre. Dar între însămânțare și coacere, între naștere și maturizare, între idee și implementare există câteva etape firești de creștere, formare și consolidare. În goana după viteză, sărim nu numai peste numărul etapelor, ci și peste caracteristicile lor – dar acestea sunt esențiale, atât pentru noi, cât și pentru proiectul nostru. Toate sunt necesare.

Așadar, cunoaște-te, învață despre tine și ai grijă să funcționezi așa cum îți face bine.