Mentoring. Nevoia de propriul Jimini Cricket
Ai uneori senzația că ești blocat(ă) de niște emoții puternic negative la serviciu? Reacționezi prea puternic la orice critică sau ți se pare des că orice comentariu este despre tine?
Te surprinzi purtându-te asemenea unui copil care își ia jucăriile și amenință că pleacă, mai degrabă decât asemenea unui adult, cu cei cu care lucrezi?
Ai uneori impresia că nu mai știi ce vrei și că parcă nimic nu te mai satisface?
Te surprinzi gândindu-te că cineva nu te place, are ceva cu tine, și nu mai poți să vezi nimic altceva?
Ești o persoană muncitoare, dedicată însă cuprinsă des de dubii despre propria competență, valoare, chiar și când, rațional vorbind, nu ai avea motive?
Astfel de anxietăți au fost exacerbate de toate schimbările prin care lumea a trecut în ultimii ani. Toate transformările, de la revoluția tehnologică la modificarea paradigmei despre viață și job, la infuențele noilor generații asupra modului în care este văzută munca, la dificultatea în a găsi un job după 40 de ani, în cazul multora, apoi accentul pus la nivel global pe diversitate și incluziune, până la pandemia care a zguduit din rădăcini felul în care cooperam, au făcut ca starea mintală și emoțională a oamenilor să aibă de suferit.
Nevoia de a ne face acceptați, plăcuți de ceilalți, sindromul impostorului, perfecționismul, nevoia de a controla, bârfa la colț de zoom sau de birou, comportamentul pasiv-agresiv, tendința de a ne situa într-o vale a plângerii continuu (dar care ne aduce un câștig, acela de a fi în centrul atenției) – toate acestea fac ca bucuria să dispară de pe fața noastră, să ne simțim obosiți, stresați, oropsiți, să nu mai avem energia și entuziasmul necesare pentru a progresa în carieră, în planurile noastre, să ni se pară că mediul înconjurător este nesigur, amenințător, de nesuportat.
De multe ori, astfel de dificultăți își au rădăcinile adânci în copilăria noastră. Uneori, ca să le depășim, e nevoie de ajutorul unui terapeut. Alteori însă, recomand un mentor cu experiență, care a trecut el însuși printr-un proces de analiză, căutare, dezvoltare a propriei persoane. Un astfel de demers este complex și cere experiență de viață, tenacitate, efort personal pe termen lung. Îmi place să compar o astfel de persoană cu Jimini Cricket, conștiința lui Pinocchio. Este creatura care îl însoțește pe Pinocchio în călătoria să inițiatică, călătorie dincolo de care păpușa de lemn se umanizează, are un suflet.
Cred cu tărie că, în aceste vremuri complicate, mulți dintre noi avem nevoie de propriul Jimini Cricket, care să fie alături de noi pe o perioadă mai lungă, să ne dea sfaturi, să ne asculte, să ne ajute să ne (re)căpătăm încrederea în noi, să ne (re)crească aripile, să ne arate partea noastră luminoasă când noi nu o mai vedem, să ne ajute să navigăm și să ne ținem în echilibru.
Știu, e greu să identificăm un mentor. Știu, nu avem atât de multă încredere că cineva ne-ar asculta, ajuta.
Aș recomanda programul de mentorat de la Professional Women’s Network, unde sunt mulți mentori cu experiență, cu dorință de a da din timpul și energia lor, de a fi în umbra celor care își doresc un sprijin. Mai este o săptămână în care cine vrea se poate înscrie aici:
https://docs.google.com/forms/d/1_pZuvYl2eqpcg02lVlrKeovaSltjaZECLo6yiNKvPsw/edit
sau trimițând un email la: [email protected]
