Recenzie – Micul zeu și viitorul muncii  

Care este legătura dintre modernitate, muncă și fericire? Și cum se reflectă această legătură în mentalitatea angajaților din România? La aceste două întrebări fundamentale își propune să răspundă Dorin Bodea în noua sa carte, care va deveni cu siguranță un reper pentru cei interesați să înțeleagă mai bine fundamentele psihologice și sociale ale motivației angajaților – element-cheie în viața și (r)evoluția oricărei companii.

Plecând de la un studiu ce a utilizat metoda anchetei sociologice pe bază de chestionar, la care au răspuns 833 de participanți din 17 companii multinaționale și naționale din România, au fost analizate modul în care valorile lumii moderne inf luențează percepția angajaților asupra muncii – mai precis, asupra manierei în care sunt definite modelele culturale ale muncii – și consecințele asupra percepției fericirii (atât cea cognitivă, cât și cea afectivă).

Detaliile, nu doar de ordin istoric, social și psihologic, asupra raporturilor dintre modernitate și vechea orânduială și impactul acestora asupra organizațiilor aduc mai multă lumină asupra întrebărilor fundamentale analizate în carte. Astfel, modernitatea și vechea orânduială sunt foarte clar explicate prin cele patru perechi de concepte care alcătuiesc coloana vertebrală a revoluției lumii moderne și care au avut ulterior relevanță asupra concepției angajaților cu privire la muncă și fericire: „autonomia” și „heteronomia”, care evidențiază diferențele dintre supremația individului ce își controlează propriul destin și cel aparținând lumii premoderne, supus sorții și norocului; „raționalitatea prospectivă”, care ghidează oamenii în stabilirea independentă a viitorului, cu consecințe asupra asumării riscurilor, inovației și schimbării, prin opoziție cu „raționalitatea retrospectivă”, manifestată prin raportarea deciziilor din prezent și viitor mai degrabă din perspectiva experiențelor trecute; legătura dintre „laic” și „sacru” și, nu în ultimul rând, corelațiile dintre „individualism”, care orientează angajații spre valorizarea independenței personale, autocunoașterii și exprimării opiniilor, și „colectivism”, pentru care sunt relevante datoria față de grup, raporturile cu ceilalți, interdependența indivizilor în cadrul unei comunități.

Deși cu un pronunțat caracter tehnic, studiul propus în această carte este pasionant nu doar prin așezarea precisă în context a problematicii analizate, ci și prin concluziile, uneori surprinzătoare, la care acesta ajunge. Intuiam poate, așa cum a arătat sugestiv reputatul antropolog Vintilă Mihăilescu, faptul că românii se află, în prezent, într-o stare de „modernitate neisprăvită” – un amalgam între valorile moderne și cele premoderne. Dar cum influențează acest mix al modelelor culturale percepția asupra muncii și satisfacția cu viața? Cartea lui Dorin Bodea ne oferă multiple răspunsuri, într-o fascinantă „călătorie” prin mentalitatea angajaților din România. Printre cele câteva repere fundamentale, însă în același timp suprinzătoare, merită amintite: relația dintre exprimarea identității și a autonomiei prin muncă și teama de schimbare; motivația în muncă, aflată la un nivel mai crescut în accepțiunea modernității, poate fi zguduită din temelii atunci când munca devine epuizantă, este dominată de rutină, afectând însăși calitatea vieții, la care individul aspira inițial prin muncă; raportul dintre satisfacțiile pe termen scurt (relațiile cu colegii, managerul) – care sunt mai ridicate, și satisfacțiile pe termen lung (avansarea, performanțele etc.) – care se află la un nivel mai scăzut, în rândul angajaților români; modul în care raționalitatea prospectivă și individualismul, atunci când se află la cote înalte, determină un grad mult mai ridicat de emoții negative, cu consecințe asupra demotivării în muncă; motivația puternică a managerilor prin opoziție cu motivația mai scăzută a angajaților, care conduce la o mare provocare: „cum pot să fiu antreprenor (adică să gândesc și să simt ca un antreprenor”) muncind pentru alții?

De altfel, titlul cărții rezumă excelent esența acesteia. Omul a devenit propriul său stăpân, este „un mic zeu” care își stabilește în mod independent valorile și idealurile, are control asupra destinului său, iar munca nu mai reprezintă (doar) un instrument pentru asigurarea existenței, ci o activitate foarte complexă prin care acest „mic zeu” se perfecționează, evoluează, relaționează cu cei din jur, este apreciat, recompensat. Mai mult, munca – asumată nu doar ca mijloc de îmbunătățire a calității vieții, ci și ca mijloc de exprimare a sinelui – poate deveni o cale către fericire.

Autorul nu cade însă în capcana acestui ideal, foarte greu de atins, ci subliniază, printr-o analiză obiectivă a impactului valorilor moderne asupra valorilor modelului cultural al muncii, riscurile la care suntem supuși, ca angajați ori ca manageri, atunci când libertatea oamenilor, ca „mici zei”, este greșit ori insuficient interpretată. Astfel, maniera în care gândirea modernă și-a asumat valori precum îmbunătățirea și exprimarea sinelui, satisfacția cu viața, universul de așteptări, religia și tradițiile, destinul și norocul, semnificația muncii, progresul și schimbarea se leagă într-o manieră complexă, uneori contraintuitivă, de valorile de dezvoltare personală și de realizare prin muncă, astfel cum sunt acestea înțelese astăzi de angajații din România (dezvoltarea profesională și personală, obținerea performanțelor, recunoașterea realizărilor, promovarea, valorile împărtășite cu organizația, valorificarea potențialului prin muncă, remunerarea, condițiile de muncă, siguranța locului de muncă, relațiile cu colegii etc.).

Uneori, atunci când „micii zei” se bucură prea mult de independență în alegerea scopurilor și a mijloacelor, pot fi afectate nu doar fericirea acestora în muncă, ci și parametrii de funcționare ai companiilor, care se luptă în prezent, cu slaba retenție a personalului, implicarea angajaților în activități și planificarea succesiunii. Așadar, limitele libertății „micilor zei” sunt, de asemenea, importante. Iar în definirea potrivită a acestor limite rolul managerilor este esențial. De aceea, noua carte semnată Dorin Bodea este un instrument valoros nu doar pentru conștientizarea problemelor actuale relevante pentru raporturile angajat-muncă-fericire, ci și pentru identificarea unor soluții complexe în armonizarea acestora. Astăzi, poate mai mult decât oricând, avem cu toții șansa să privim munca drept elementcheie în drumul spre fericire, sub forma descoperirii continue a sinelui. Depinde, însă de fiecare – manageri sau angajați – ce răspuns vom da întrebării: „Vrei să primești o prăjitură astăzi sau, mai bine, două, dar mâine?”.

Articol preluat din numărul 263, decembrie 2019/ianuarie 2020, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.