„RESTART, OAMENI!”. Provocarea profesoarei încrezătoare în noua generație

Violeta Dascălu a hotărât să le ofere educație tuturor copiilor. Le-a întins o mână de ajutor „și elevului cu autism, și celui cu retard mental, și copiilor cu ADHD ori celor care nu pot ține pasul cu clasa”. Încă din 2003, imediat după ce a preluat funcția de directoare a Școlii nr. 64 Ferdinand I, din București, s-a apucat să facă proiecte de ecologie împreună cu elevii și cu ceilalți profesori. Apoi, în 2009, a înființat primul festival de teatru din școală. Și nu doar atât.

„Vom crește copiii din cartier!”

Acum, în prag de primăvară, Violeta plănuiește alte proiecte legate de școală, copii, educație și viață. " "Am demarat, de anul trecut, o conectare a partenerilor noștri – părinți, profesori, ONG-uri, instituții publice și private – într-o comunitate conștientă de valoarea ei și de schimbarea pe care o poate aduce în calitatea vieții copiilor. Deviza noastră e Creștem împreună!, datorită proiectului «Școli comunitare», coordonat de Fundația Noi Orizonturi. Lor le datorăm trezirea”, spune Violeta Dascălu. „Tocmai ne-am întors, trei colegi, de la prima întâlnire pentru un Proiect Erasmus+, care s-a desfășurat la Paris. Se numește STEAM DEKS și va aduce jocul electronic ca metodă de învățare.”
Pe 7 martie, școala a fost gazdă și participantă la primul Festival al Zambilei din România. Pe 22 martie a fost cea de-a IV-a ediție a Festivalului de Creație și Interpretare a poeziei Ianus, un proiect municipal inițiat și organizat tot de Școala nr. 64. Iar în mai – cea de-a VIII-a ediție a Festivalului de Teatru pentru Elevi Ferdinand I, eveniment îndrăgit de elevi, profesori și părinți.

„Paralel, cu evenimentele, lucrăm mult cu părinții. Organizăm ateliere și workshop-uri de parenting, dar și formări cu cadrele didactice pe teme de mare interes: teatrul în educație, violența și bulliyng-ul, metodele moderne de educație. Petrecem timp de calitate împreună cu colegii și închegăm echipa. De asemenea, dorim să încercăm, cu sprijinul Primăriei Sectorului 2, să accesăm fonduri europene pentru eficientizarea energetică a clădirii. În plus, vom avea curând și o grădiniță a noastră, unde vom crește copiii din cartier!”, adaugă Violeta Dascălu.

Proiect pentru părinții care au nevoie să fie treziți

Se consideră un profesor care a încercat întotdeauna să le transmită copiilor ideea că „educaţia este permanent; cât trăim, învăţăm câte ceva”. Cu această deviză a pornit la drum atunci când a devenit directorul școlii. Așa a ajuns să organizeze, cu ajutorul ONG-urilor, zeci de cursuri gratuite, pentru copii, dar chiar și pentru părinți. În acest sens a luat naștere Centrul de Resurse pentru Părinți și Elevi, de la demisolul Şcolii nr. 64 Ferdinand I.

„Ideea mi-a venit într-o dimineață de decembrie, în 2010, când plecam spre școală. Am simțit că trebuie să fac mai multe pentru copii și părinți, că ceea ce fac deja nu e suficient. Mi-am dat seama că trebuie să fie ceva care să îi includă și pe părinți în ecuație.”
Atunci și-a amintit de spațiul de la demisol și a scris un proiect, după ce s-a consultat cu două prietene. Mai rămânea doar să argumenteze totul în fața autorităților. Paradoxal, nu i-a fost greu, pentru că era o idee nouă, iar lumea și-a dat seama de oportunitate. „Spre bucuria mea, vin din ce în ce mai mulți oameni în întâmpinarea ideilor legate de școală, mai ales tineri care doresc să se implice şi să infuzeze puțin învățământul de stat. Putem să construim, să creștem copii frumoşi și să-i trezim pe părinții care au nevoie să fie treziți. În același timp, putem să-i conștientizăm pe cei care privesc viaţa sau școala altfel.”

Soluții pentru elevii defavorizați

Poate nu întâmplător o cheamă Dascălu. Are doar amintiri frumoase cu dascălii copilăriei sale, „învățători și profesori dedicați, care sădeau în sufletele noastre dragostea de țară, de frumos, temeinicie, seriozitate, tradiții, ore petrecute în natură”.
Acum, toate activitățile școlii au legătură strânsă cu responsabilitatea socială. Totul are un traseu care ține de geografia sufletului implicat în comunitate. „Mai întâi am dezvoltat școala, ca punct central în comunitate, ca să-i ajutăm pe părinți să găsească cele mai potrivite soluții în relația cu copiii lor. Dar, în același timp, îi implicăm pe părinți în viața școlii. Uneori vin chiar ei cu propuneri. Apoi îi educăm pe elevi, cu proiectele pe care le desfășurăm, pentru grija față de mediu, economisirea resurselor sau ajutor pentru cei aflați în dificultate: donații de carte și jucării, mobilier, sponsorizări, rechizite. Depistăm și înaintăm către Primăria Sectorului 2 liste cu copiii aflați în dificultate. De asemenea, avem mulți puști cu nevoi speciale, integrați și sprijiniți de persoane abilitate sau de Fundația Inocenți”.

Înțeleg elevii cu adevărat valențele responsabilității sociale? Dar părinții?

Violeta Dascălu este fermă: „Elevii învață, câtă vreme au alături oameni responsabili și dedicați meseriei pe care o fac. Sunt expuși la cauze nobile. Dar, dacă unii părinți sunt extraordinar de implicați, alții nu au imprimată această calitate. Foarte puțini dintre părinții elevilor de la școala Ferdinand I au studii superioare. Există, spre exemplu, părinți analfabeți pe care copiii îi ajută să completeze o cerere.”
„Provocarea mea a fost și este să găsesc soluții pentru toți copiii. Sunt burse de care beneficiază, am avut și cereri din partea asociațiilor sau persoanelor fizice care doreau să sprijine un copil. De sărbători primim pentru ei donații în bani, rechizite și alimente. Dar e vorba despre motivația personală de a-l trimite pe copil la cursuri.”
Recunoaște că, dacă nu ar fi fost profesoară, ar fi fost, surpriză!, tot profesoară. „Acum, am dezvoltat abilități de manager și de comunicare, dar ele sunt conexe principalei alegeri, cea de dascăl.” Adeseori, Violetei Dascălu i se întâmplă ca elevii să îi spună „mamă”, lucru care o emoționează mereu. „Cei mici simt lipsa mamei în timpul zilei. Mai mult, o fetiță, din clasa I m-a rugat să îi fiu bunică!”, își amintește ea.

O generație de copii speciali, cum omenirea n-a mai avut niciodată

Copiii sunt cei care se ocupă de grădina din curtea Şcolii nr. 64. Cresc legume și fructe ecologice, alături de Asociația România în Tranziție. Proiectul a început în 2012, cu două pagini de word pe post de strategie și cu Violeta Dascălu prezentă la activitățile de grădinărit în fiecare sâmbătă. Grădina lor a fost premiată de două ori, a primit medalia de aur la Concursul de Proiecte firSTep, unde școala Ferdinand a fost singura din sistemul public invitată și laureată. Vara, grădina din curtea școlii, cu trandafiri, salată sau căpșuni, e toată verde.
Când vine vorba despre procesul de învățare spectaculos la care visează, Violeta Dascălu spune că e nevoie de sprijin din exterior. „Educația are nevoie de ONG-uri și alte entități. În plus, cu toții trebuie să conștientizăm că suntem responsabili de ceea ce le oferim copiilor ca modele sociale. Dar se simte schimbarea; a început de jos în sus.”
„E timpul să fim responsabili, fiecare în locul pe care îl ocupă, și să lucrăm cu noi pentru a evolua; nu putem să rămânem niște adulți rigizi. Există acum o generație de copii cum omenirea nu a mai avut niciodată: inteligenți, deschiși, plini de iubire. Suntem răspunzători de educarea lor!”, completează Violeta Dascălu. Ea crede, cu un optimism imbatabil, că România este cea mai frumoasă țară. „Noi ar trebui să fim conștienți de asta și să o păstrăm pentru copiii și nepoții noștri. Țara are nevoie de multă dragoste ca să-și revină din nepăsarea noastră. E momentul să ieșim din egoismul personal.”
Cât despre schimbare, mentalitățile greșite sunt primele pe listă. Adică, „RESTART, OAMENI! Este timpul să ne implicăm toți!”

“Educaţia e permanentă, cât trăim învăţăm câte ceva. Provocarea mea a fost și este să găsesc soluții pentru toți copiii. Sunt burse de care beneficiază, am avut și cereri din partea asociațiilor sau persoanelor fizice care doreau să sprijine un copil. De sărbători primim pentru ei donații în bani, rechizite și alimente. Dar e vorba despre motivația personală de a-l trimite pe copil la cursuri” – Violeta Dascălu

Articol preluat din numărul 235/martie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici