A doua șansă: locul unde ești apreciat pentru că EXIȘTI

M. este una dintre cei 108 tineri cu probleme sociale (precum viața pe stradă, sarcini nedorite, riscuri de a fi abuzați, cu tentative de suicid și cu multe alte probleme) care au trecut pragul căminului de tranzit Foyer în cei 13 ani de existență în România. Ea este dovada vie că un tânăr care a avut parte de un început greu în viață poate primi o a doua șansă și poate deveni un adult independent, fericit și încrezător în viitor.

Scopul căminului de tranzit Foyer – ale cărui baze au fost puse de familia Fairfax-Cholmeley, din Anglia, în colaborare cu Fundația FARA și cu Fundația pentru Copii, Comunitate și Familie – este să-i ajute pe tinerii defavorizați să se pună pe picioare: să-și găsească un loc de muncă, să aibă unde să stea și să ducă o viață independentă. Proiectul a primit finanțare de la Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS).

Apreciați pentru simplul fapt că există

„Este rău”, „Este obraznic” sau „Nu este bun de nimic”. Sunt doar câteva dintre modurile în care sunt catalogați tinerii care, independent de ei, nu au avut sprijinul unei familii care să le ghideze pașii în viață. Dar aceste prejudecăți se opresc la ușa centrului Foyer.

Citește și Adevăratul AUR de la Roșia Montană

Carmen Pop, coordonatoarea programului și directoarea căminului de tranzit din Satu Mare, a explicat, într-un interviu acordat revistei CARIERE, că centrul este un spațiu care sprijină trecerea tinerilor de la starea de dependență față de instituțiile de stat în care erau integrați sau chiar față de familiile dezorganizate, care le fac mai mult rău decât bine, la starea de independență. A fost creat în așa fel încât ei să se simtă acceptați și apreciați pentru simplul fapt că există.

„Șansa oferită de noi o traducem, pe de o parte, prin acordarea de încredere și înțelegere, iar pe de alta parte, prin ghidarea pașilor lor spre calea potrivită către o viață indepedentă. O șansă de a înțelege cu adevărat ce înseamnă viața reală și cum putem să îi facem față. Sufletul acestui program sunt tocmai tinerii. Dacă nu ar fi ei, am fi doar o clădire, ca multe altele, în care persoane cu pregătire în domeniul social ar oferi așa numita consiliere. Considerăm că programul nostru reprezintă ajutorul de care au nevoie. Ne place să credem că este mai potrivit să construim pe ceea ce deja au bun aceşti tineri şi să nu stăm concentraţi pe aspectele mai puţin pozitive. Nu ştim să renunţăm la ei odată intraţi în program, astfel încât luptăm pentru ei inclusiv în momentele în care ei nu vor să lupte pentru că, atunci când dau de greu, ei au tendinţa să renunţe la tot”, subliniază Carmen Pop.

Cu ce probleme vin tinerii?

Tinerii care ajung sau au ajuns la Foyer, care nu sunt doar din Satu Mare, dar și din județele Maramureș, Sălaj, Ialomița și Suceava, sunt confuzi, neîncrezători în oameni și în forțele proprii și sunt mereu în gardă, gata oricând să se apere de pericolele care cred că îi pasc la tot pasul. Au ajuns așa pentru că au fost stigmatizați toată viața ca fiind copii abandondați și pentru că nu au fost percepuți ca ceilalți copii, cu familii.

„Tânărul nostru, fie fată sau băiat, a primit înțelegere greșită când nu reușea ceva. I se spunea că e normal să fie așa deoarece nu poate mai mult. Peste toate acestea, nu a avut multe exemple demne de urmat în viață”, crede directoarea căminului de tranzit.

Cei de la Foyer le explică acestor tineri că nu contează de unde au venit, ci contează către ce se îndreaptă. Le spun că, atunci când vor să obțină ceva, trebuie să se concentreze cu toată puterea pe acel lucru. Și că, ori de câte ori cad, e musai să se ridice.

Din familiile Foyer au făcut parte tineri care urmau cursurile unei facultăți sau chiar absolvenți de facultate, dar și tineri care abia au terminat patru clase, tineri introvertiți, care voiau să treacă neobservați, dar și tineri care voiau să fie mereu în centrul atenției. „Un sinur lucru l-am simțit mereu la toți: că vor să fie sprijiniți”, accentuează Carmen Pop.

Când ajung la centru, tinerii vin cu un bagaj greu. Au probleme de sănătate (carențe ale sistemului digestiv, ale sistemului dentar și ale sistemului neurologic, dar și o imunitate scăzută), de afectivitate (se atașează prea repede de oricine sau nu se atașează deloc, de nimeni) și de încredere în ei (nu sunt conșienți de ceea ce pot să facă).

Citește Pionierii orașului inteligent Timișoara

„Mulți dintre ei nu sunt angajabili pentru că nu înțeleg ce înseamnă un loc de muncă, cu toate aspectele lui, au probleme de comunicare – de multe ori nu știu să exprime ceea ce simt sau consideră un afront ceea ce li se spune – și de relaționare – nu au nici noțiuni și nici abilități care să le permită să creeze și să întrețină relații personale sănătoase, fără certuri, fără supărări, fără nervi”, povestește Carmen Pop.

Cum ajung să fie independenți?

Pe lângă cei 108 tineri care au fost asistați prin căminul de tranzit din Satu Mare, de program beneficiază, în prezent, alți 14 tineri. Ca să poată fi acceptați la Foyer, unde numărul locurilor disponibile în program este de 18, trebuie să aibă 18 ani împliniți și nu mai mult de 27.

De ce 18 ani? Pentru că doar dacă sunt majori pot semna un contract de rezidență. Cei peste 27 de ani nu mai pot fi incluși în program pentru că nevoile unei astfel de tânăr sunt diferite de cele ale unuia de 18-19 ani, iar centrul nu este echipat pentru aceste nevoi, cum ar fi viața de cuplu și întemeierea unei familii.

Citește și Speranța unei schimbări de paradigmă

După ce sunt selectați și acceptați în program, tinerii care ajung în căminul de tranzit Foyer fac cunoștință cu echipa, formată dintr-un psiholog, doi consilieri pentru tineri și de un coordonator, care este de profesie pedagog social.

Odată ajunși la Satu Mare, încep perioada de acomodare, în care au loc și evaluările inițiale. Pe baza evaluărilor, se stabilește și planul personal de dezvoltare, care cuprinde opt arii prioritare: educaţie pentru sănătate, educaţie pentru carieră, autogospodărire, educaţie civică, educaţie financiară, educaţie şi formare, viaţă socială și independență.

„Toate sunt traduse în activităţi practice. După ce sunt parcurse acestea, putem spune că tânărul este pregătit să-şi înceapă viaţă de persoană independentă. În ultima perioadă de şedere în program, ne concentrăm atenţia pe identificarea unei locuințe stabile şi accesibile. De cele mai multe ori, asta înseamnă o chirie”, potrivit directoarei centrului de tranzit.

În opinia lui Carmen Pop, singura șansă prin care acești tineri pot fi integrați în societate este printr-un loc de muncă stabil, care să le asigure traiul de zi cu zi şi posibilitatea de a avea o locuinţa, chiar dacă e cu chirie. Însă atrage atenția că piața muncii este în continuă schimbare și că se cer eficiență şi performanţă: „Aceşti tineri au nevoie stringentă de ceea ce noi numim program de angajabilitate, adică să devină angajabili. Să înveţe că, atunci când ne doare capul, luăm o pastilă şi mergem la serviciu, nu rămânem acasă. Sau dacă şeful a avut o zi mai grea şi s-a răstit la noi, nu înseamnă că ne urăşte şi noi trebuie să renunţăm la job”.

Au demonstrat că se poate

Tinerii au nevoie de timp să se adapteze, să înțeleagă că unele lucruri nu sunt așa cum știau ei că sunt, că nu este nevoie să se folosească de tehnici de supraviețuire, că se pot deschide pentru că nimeni nu le va face niciun rău și că nimeni nu va folosi împotriva lor ceva ce spun sau fac. Abia după ce înțeleg toate astea, încep să facă progrese.

Din toți tinerii care au trecut prin program, un procent de 85% au ieșit din situația de asistați sociali și de dependență de sistemul de protecție a persoanelor defavorizate, mai spune directoarea Foyer: „Toţi au serviciu în acest moment, în ţară sau în străinătate, 15 tineri şi-au întemeiat o familie şi suntem mândri că le cunoaştem copiii, majoritatea au finalizat şcoli și, dacă nu, au făcut cursuri de calificare care să le ofere o şansă în plus în obţinerea unui loc de muncă”.

Citește și România prezbită prin ochii primului oculoplastician din țară

Pentru ca tot mai mulți tineri să ajungă să ducă o viață independentă, se vor deschide alte două cămine de tranzit Foyer în România: unul în București și altul în Suceava. Mai mult, pentru că tinerii sunt doar una dintre categoriile defavorizate din România, a fost pus pe picioare proiectul-pilot „Colț Comunitar”, la care au acces persoanele care vor să-și găsească un loc de muncă, care nu au acte de identitate și vor să le obțină și care au nevoie de servicii medicale.

Cât despre România și multele ei categorii defavorizare, Carmen Pop crede că lucrurile merg în direcția bună. Pe de altă parte, consideră că mai avem multe de învăţat despre ceea ce înseamnă sprijin social real şi eficient.

„România mai are de învăţat despre faptul că nu poţi să ai doar pretenţii de la oameni. Mai ai şi obligaţii faţă de ei, obligaţii care nu se referă la alocaţii, venituri minime garantate şi alte prestaţii sociale. Un lucru bun care ar putea fi făcut pentru aceşti tineri încă din momentul în care sunt la vârstă fragedă ar fi să fie pregătiţi pentru viaţă exact aşa cum în familie copilul este învăţat de mic ce e bine, ce e rău şi e pregătit mereu pentru a deveni adult. Stigmatizarea lor că fiind «de la casa de copii» îi face ca, atunci când sunt mari, să fie reticenţi la a-şi recunoaşte trecutul pentru a nu fi consideraţi neserioşi, vagabonzi, hoţi sau te mai miri ce le trece oamenilor prin cap când aud de unde provin. Faptul că nu sunt pregătiţi pentru viaţă, că nu se pot integra uşor nici în viaţa socială şi nici în cea profesională, cu certitudine nu este vina lor”, conchide Carmen Pop.