Îndrăzneala atrage îndrăzneala celor care vor să redeseneze comunitatea

„Chiar dacă românii sunt individualiști, din ce în ce mai mulţi îşi dau seama că nu îşi pot satisface nevoile individuale decât cooperând, fiind atenţi la nevoile celorlalţi şi acţionând în comun. Pe anumite dimensiuni ale vieţii publice, ultimii ani ne-au adus şi semne bune, dacă e să ne referim la protestele civice anticorupţie.” spune Andrei Pop, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile."

„Tragedia din Colectiv, de acum un an, cu toată suferinţa pe care a provocat-o, este exemplul unui punct de coeziune. „Oamenii au ieşit în stradă din solidaritate cu cei dispăruți, dar solidaritatea s-a transformat rapid în proteste susţinute pentru înlăturarea cauzei tragediei: practicile corupte de care se lovesc atât de mulţi români. În acele momente, românii au transformat furia într-o solicitare care să ne facă tuturor viaţa mai bună. ”

Tot lupta anticorupţie este și exemplul recent de cauză la care ar fi trebuit să adere un număr mai mare de oameni și nu s-a întâmplat. „În timp ce protestele post Colectiv dădeau un semnal clar cu privire la cât de grav sunt percepute aceste practici, la câteva luni după, a devenit evident că nu toată lumea este de acord. Alegerile locale consfinţeau mandatele unor aleşi adânc implicaţi în cazuri penale bazate pe corupţie. Prin urmare, o astfel de cauză poate fi întotdeauna mai bine explicată, mai clar argumentată, astfel încât mizele ei profunde să ajungă şi la cei care poate nu au loc în viaţa lor obişnuită de preocupări anticorupţie, aparent teoretice.”

Cât de bine îşi exercită rolul societatea civilă din România în prezent și ce reușește să facă pentru cetățeni? Andrei Pop spune că societatea civilă face de toate şi încearcă să acopere o mare diversitate de nevoi, cu precădere ale celor care nu reuşesc în mod individual să îşi exercite sau să îşi afirme drepturile. „Organizaţii şi grupuri informale de cetăţeni activează pe cele mai diverse tematici, de la furnizarea de servicii sociale sau de educaţie până la monitorizarea activităţilor autorităţilor publice sau mobilizare cetăţenească. Şi acesta este un semn foarte sănătos cu privire la funcţionarea ei, căci reuşeşte să aducă în spaţiul public opinii şi nevoi altfel foarte puţin vizibile.”

Una dintre funcţiile esenţiale ale unei societăţi civile sănătoase este să alerteze rapid societatea atunci când există derapaje, chiar dacă aceste alerte sunt uneori incomode sau vin într-un aparent conflict cu grupuri mai largi ale societăţii. Pop semnalează că uneori există şi iniţiative controversate care reuşesc să mobilizeze un nucleu de susţinători, bazându-se pe emoţii generate de teama de schimbare şi pe prejudecăţi, născute din neştiinţă.

Un astfel de demers a fost cel al Coaliţiei pentru Familie care, deși este revendicat, teoretic, din societatea civilă, militează pentru o definire periculoasă a familiei în Constituţia României. „Deşi are susţinere populară, sunt convins că acest tip de interdicţii şi intruziuni ale statului în viaţa personală, odată posibil, se va întoarce foarte rapid chiar şi împotriva celor mai fervenţi susţinători ai săi. Demersul Coaliţiei pentru Familie este un exemplu clasic de acţiune bazat pe pasiuni, nervozitate, interese pe termen scurt, ignorând cu totul o viziune de dezvoltare a României, măcar pe termen mediu, dacă nu pe unul lung.”

Puterea exemplului dezvoltă spiritul civic şi simţul responsabilităţii faţă de comunitate. „Exemplele de succes pot muta munţii în ceea ce priveşte mobilizarea cetăţenilor în raport cu comunitatea. Şi ştiu că sună a clişeu, însă am avut bucuria de multe ori să văd cum îndrăzneala atrage îndrăzneală la nivelul tuturor care încearcă să redeseneze comunitatea, pe măsura unor nevoi asupra cărora aleşii locali sau naţionali nu s-ar fi aplecat.” Andrei Pop identifică și el problema semnificativă a lipsei finanțărilor.

„Societatea civilă reuşeşte să dezvolte exemple de succes, să inoveze, identificând noi şi noi
perspective cu privire la nevoile din comunitate, însă sursele de finanţare pentru a replica aceste modele la scară largă sunt, în continuare, prea mici în raport cu nevoile. Sunt modele de acţiune foarte utile care pot fi replicate la nivel naţional, precum este «Fiecare Copil în Grădiniţă», iniţiat de Asociaţia OvidiuRo şi care acum este deja extins ca program social asumat de Guvern prin intermediul Coaliţiei Antisărăcie. Altele, precum asistenţa juridică pentru victimele infracţiunilor motivate de ură, aşteaptă în continuare surse de finanţare, astfel încât să devină uşor accesibile oricărui cetăţean.”

O CAUZĂ CIVICĂ? DREPTURILE UNUI SINGUR OM

Dacă există o singură excepţie, un singur caz în care instituţiile publice nu respectă drepturile fundamentale, spune Andrei Pop, niciunul dintre noi nu este în siguranţă. Cea mai gravă este nerespectarea drepturilor minorităţilor.

„O societate care lasă un om fără drepturi fundamentale (n.r. – Andrei Pop se referă la parcagiul zis Dinte, mort într-un subsol din Centrul Vechi, într-o secţie de poliţie. Într-o seară, la începutul lui 2014, într-o parcare din zona Unirii, tânărul rom a fost condus la secţie şi, din motive de neînţeles, a fost bătut până când a murit. Familiei nu i s-a spus iniţial ce s-a întâmplat şi ar fi fost posibil ca nici astăzi să nu fi aflat de acest caz, dacă rudele nu ar fi fost asistate de un ONG care apară drepturile omului, APADOR-CH. Recent, poliţistul ucigaş a fost condamnat la patru ani de închisoare) doar pentru că s-a născut cu părul verde, cu un ochi mai mic, de etnie romă sau homosexual, e o societate în care e destul de periculos să trăieşti. Nu se ştie niciodată când îţi măsoară cineva şi ţie degetul mic de la piciorul stâng şi te descoperă «ieşit din rând».”

De altfel, la Forumul Societăţii Civile din Europa Centrală şi de Est, organizat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile la finalul lui noiembrie s-a discutat mult despre pericolul reprezentat de tendinţele conservatoare, izolaționiste de a-i percepe pe străini şi pe minoritari drept ameninţări. „Ele se regăsesc în primul rând la nivelul multor decidenţi şi politicieni din ţările din regiune, în perfectă aliniere cu Brexitul, și întăresc riscul de a părăsi cursul de dezvoltare naţională bazat pe democraţia liberală. Organizaţiile neguvernamentale sunt foarte preocupate de aceste riscuri, căci într-un stat autoritar şi izolat, vocile celor slabi şi vulnerabili nu sunt mai niciodată auzite.”

Cine sunt, în opinia sa, cei mai respectaţi actori şi activişti ai societăţii civile? „Omul care tocmai se întoarce de la două ore de voluntariat pentru a rezolva o problemă care îl deranjează în oraşul, în cartierul lui. Sau cel care reuşeşte să încheie cu speranţă o nouă zi de lucru la proiectul lui din ONG, început acum trei ani, pentru care a pierdut finanţarea şi în care tocmai l-a părăsit şi un partener. Dar îl continuă, pentru că are încredere în soluţiile propuse, şi comunitatea pe care vrea să o ajute le aşteaptă în continuare. Aceşti oameni au tot respectul meu.”

Spiritul civic poate prolifera cu condiția „să existe întotdeauna cetăţeni suficient de atenţi la viaţa publică din jurul lor, încât să îşi închipuie soluţii de a o îmbunătăţi, dar şi suficient de răbdători încât să argumenteze pentru aceste soluţii şi să le negocieze cu autorităţile publice. Există mulţi astfel de cetăţeni în România, iar treaba organizaţiilor neguvernamentale este să nu îi lase să obosească şi, mai mult, să îi convingă şi pe alţii să li se alăture.”

Acest articol a fost publicat in Revista CARIERE Nr. 233/decembrie 2016. Pentru detalii legate de abonare,
click aici