O tânără salvează mai multe vieţi decât un medic
Anca Ştefan a păşit în lumea ONG-urilor încă din anul doi de facultate. A fost mai întâi voluntar în cadrul unei asociaţii mici studenţeşti (Asociaţia Studenţilor la Medicină) într-un proiect de donare de sânge. După ce a absolvit Medicina, tânăra s-a întrebat ce vrea să facă mai departe în viaţă.
„Aveam două variante: să urmez calea clasică de a deveni medic într-un sistem care nu îmi plăcea, pentru că în studenţie am ajuns să cunosc şi să înţeleg cum funcţionează sistemul, dar am înţeles şi care sunt nevoile unui spital, dincolo de cele pe care le au pacienţii. Am văzut că sistemul medical românesc are multe «bube». În momentul în care le cunoşti şi le simţi pe pielea ta, poţi decide să accepţi treaba asta şi să mergi acolo sau cauţi un alt drum. Aşa că a fost o trecere firească la ONG“, povesteşte Anca Ştefan despre motivele pentru care a renunţat la profesia de medic şi pentru care a dat „naştere“ în 2006 Asociaţiei React. Anca Ştefan susţine că „doar asta ştie să facă“, îi place foarte mult şi nu o defineşte nimic altceva.
SUCCES: Numărul donatorilor de sânge din România a crescut cu 8% datorită proiectului „O şansă pentru viaţă”
Un proiect început în 2008 al Asociaţiei React a avut rezultate fantastice. În doi ani, cei de la React au reuşit în cadrul proiectului „O şansă pentru viaţă”să crească numărul donatorilor la nivelul ţării cu 8%, iar în Bucureşti cu 15%. Acest lucru echivalează cu salvarea a peste 120 de vieţi. „Este foarte important ca oamenii să înţeleagă că există o nevoie constantă de sânge“, afirmă Anca Ştefan. O altă componentă a acestui proiect este reamenajarea şi dotarea Centrului de Transfuzii Bucureşti, cel mai mare centru de transfuzii din România. Nu s-au mai făcut investiţii de 50 de ani şi este necesară consolidarea, amenajarea şi dotarea clădirii.
Acum, Facultatea de Medicină a redevenit foarte vânată de către absolvenţii de liceu pentru că au văzut că aşa se poate obţine destul de facil un job bănos peste hotare. Însă, Anca Ştefan spune că pe vremea ei tinerii alegeau Medicina crezând că astfel pot schimba lumea şi pot salva vieţi.
„Poţi face aceste lucruri mai bine printr-un ONG.. Ca medic poţi să salvezi un număr limitat de vieţi. Activând într-un ONG cu proiecte medicale poţi să ajungi la mult mai mulţi oameni, decât dacă ai ajunge ca medic. De exemplu, în campaniile de donare de sânge am reuşit să creştem cu 8% la nivel naţional şi cu 15% în Bucureşti numărul celor care donează sânge. Rezultatele obţinute în urma campaniilor mi-au arătat că am ales bine această cale şi astfel mă simt împlinită din punctul de vedere al carierei“, povesteşte cu entuziasm preşedintele Asociaţiei React.
Doar 4,5% dintre persoanele cu dizabilităţi din România au un job
Un proiect al Asociaţiei React, aflat în implementare şi anul acesta, este „Fabrica de bine“. Este un proiect început acum doi ani prin care se promovează economia socială prin înfiinţarea de întreprinderi sociale în vederea integrării pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile social: persoane cu dizabilităţi ori beneficiare de venitul minim garantat. Astfel, se vor înfiinţa şase înteprinderi sociale, două în Bucureşti şi câte una în Craiova, Sibiu, Târgovişte şi Piatra -Neamţ şi vor fi angajate 150 de persoane care vor recicla hârtie şi vor realiza diferite obiecte din hârtie reciclată, precum agende, tablouri ori decoraţiuni.
În România, sunt 600 000 de persoane cu dizabilităţi şi doar 4,5% dintre acestea au un loc de muncă, în timp ce în ţările dezvoltate nivelul de angajare pentru cei cu dizabilităţi este de 50%. „Cu toate acestea, am convingerea că şi noi suntem pe drumul cel bun. Într-o cercetare pe care am făcut-o anul trecut în mai multe companii, reprezentanţii firmelor recunoşteau că persoanele cu dizabilităţi pe care le-au angajat s-au dovedit a fi extrem de harnice şi că şi-au făcut bine treaba.“
Trei din patru apeluri la 112 sunt false
„O viaţă poate depinde de tine“ este un alt proiect de succes al Asociaţiei React, început de la două constatări: prima că trei din patru apeluri la 112 sunt false, fie că sunt glume proaste, fie că sunt cazuri care să ţină de serviciul de urgenţă şi că 60% dintre apeluri reprezintă o urgenţă medicală. Se pierd foarte multe resurse stând de vorbă cu cineva care nu ştie ce să spună atunci când apelează 112. Există o dispută legată de faptul că operatorii serviciului de urgenţă cer foarte multe informaţii şi astfel se pierde timp extrem de important. Însă, întrebările trebuie puse tocmai pentru a şti ce resurse trebuie mobilizate pentru acel caz. O persoană care se află în stop-respirator moare în trei minute, iar informaţiile cerute la 112 cer mai mult timp. „Prin cursurile gratuite de prim-ajutor pe care le ţinem în cadrul acestui proiect îi învăţăm pe oameni care sunt condiţiile în care trebuie să sune la serviciul de urgenţă, dar şi ce anume trebuie să spună“, precizează Anca Ştefan, care explică cât este de important să cunoşti informaţiile pe care trebuie să le spui atunci când apelezi 112.
Oricine poate ajuta la salvarea unei vieţi
„De exemplu, dacă o să găsiţi o persoană căzută pe stradă, în stare de inconştienţă şi nu ştiţi nimic despre ea, cel mai bine este să vă apropiaţi, să încercaţi să vorbiţi cu ea, să o scuturaţi puţin pentru a vedea dacă răspunde, iar dacă nu reacţionează de niciun fel, după ce verificaţi dacă respiră, sunaţi la serviciul de urgenţă. Când vă răspunde operatorul, spuneţi-i cum vă cheamă, unde sunteţi, că aţi găsit o persoană inconştientă, daţi-i vârsta aproximativă, anunţaţi că nu respiră şi că vă apucaţi să faceţi manevrele de resuscitare“, explică preşedinta React, care spune că în momentul în care furnizaţi aceste informaţii nu o să mai fiţi chestionaţi de operator. Mai mult, va rămâne la telefon cu dumneavoastră pentru a vă ajuta să faceţi mai bine ceea ce este necesar. Altfel, ei au un tabel cu întrebări pentru a vedea care este situaţia, în primul rând ca să evalueze ce fel de salvare trimit, pentru că în funcţie de caz pot trimite maşina cu un paramedic sau o maşină cu un medic sau o unitate de descarcere.
A doua realitate de la care a demarat proiectul „O viaţă poate depinde de tine“ a fost că 60% dintre acele apeluri reale sunt urgenţe medicale. Ţinând cont că în câteva minute un om îşi poate pierde viaţa, nu este suficient să ştiţi când să sunaţi la 112 şi ce să spuneţi, trebuie să şi încercaţi să faceţi ceva. „Practic, viaţa unui om poate depinde de fiecare dintre noi, la un moment dat. Dacă nu facem nimic, există şanse mari ca acea persoană să moară sau, chiar dacă vine ambulanţa şi reuşeşte să repornească inima victimei, este posibil ca pacientul să rămână o «legumă». Prin masajul cardiac pe care oricine ar putea să îl facă, având minime cunoştinţe, şi participând la aceste cursuri, putem ajuta la oxigenarea creierului până când vine ambulanţa.“
„Dacă se întâmplă ceva cu o persoană în preajma ta, o să te întrebi toată viaţa dacă ai fi putut să faci ceva”
Cursurile de prim-ajutor sunt gratuite. Cei care doresc să participe se pot înscrie pe salvez.ro. „Avem cursuri pentru publicul larg. Intrăm în şcoli şi facultăţi cu astfel de cursuri, dar mergem şi în companii, instituţii, ONG-uri. Iar aceste cursuri le facem personalizate, în funcţie de nevoile care se identifică acelui grup. De exemplu, dacă avem o unitate de producţie şi atunci există risc de accident, precum o tăiere şi atunci avem hemoragii, punem accent pe acele elemente cu care se pot confrunta. Am avut 3 200 de persoane care au trecut prin aceste cursuri şi care pot acţiona oricând“, mai spune preşedinta React.
Anca Ştefan mi-a povestit despre o întâmplare mai puţin fericită prin care a trecut un profesor. Într-una din ore, o fetiţă a făcut o criză de epilepsie, iar el nu a ştiut cum să procedeze în această situaţie. Există un mit care spune că persoanelor care au o astfel de criză, trebuie să le ţii limba, ca să nu o înghită. Acest lucru nu este deloc adevărat. „Atunci când profesorul a încercat să intervină şi-a făcut şi lui rău, pentru că a fost muşcat de deget, şi fetiţei, pentru că a ţinut-o. Tot ce trebuia să îi facă era să îi protejeze capul, să o lase să aibă criza de epilepsie pentru că nu ai ce să faci, iar după aceea să o aşeze în poziţia de siguranţă şi să aştepte să îşi revină. Sunt nişte lucruri basic pe care toată lumea ar trebui să le cunoască. Când nu ştii ce să faci este frustrant şi dacă se întâmplă ceva cu o persoană din preajma ta, o să te întrebi toată viaţa dacă ai fi putut să faci ceva.“
Tinerii, ajutaţi de mentori să îşi urmeze visul
„Succesul în carieră“ este un proiect care urmează să fie relansat în decursul acestui an. Deşi nu este un eveniment medical, Anca Ştefan spune că nu este diferit de ceea ce fac ei. „Noi identificăm o problemă şi vedem dacă resursele pe care le avem ne permit să ne implicăm astfel încât să ajutăm la rezolvarea acesteia“, adaugă tânăra, care spune că scopul celor care vin să facă voluntariat în ONG-uri este în mare parte pentru a-şi găsi un scop în viaţă. „Ei activează pe proiecte punctuale încercând să vadă în ce direcţie se pot îndrepta. Dincolo de profesiile clasice, profesor, inginer, medic, unde se ştie clar care este drumul pe care trebuie să îl urmezi, în meseriile noi sunt multe necunoscute.
Puţini copii au avut şansa să vorbească cu un model din domeniul în care ei vor să activeze. „Vrei să te faci ambasador, dar ai avut şansa să vorbeşti cu unul să vezi exact ce presupune această meserie? Este aceeaşi veche poveste: lipsa de informare concretă, ce trebuie să faci ca să ajungi din punctul a în punctul b. I-am întrebat pe tineri dacă au o strategie de viaţă şi dacă au idee cum să ajungă acolo. Habar nu aveau, fie voiau bani, fie să fie faimoşi ori îşi doreau să ajungă ambasadori, preşedinţi fără să ştie ce presupun aceste meserii“, spune cu tristeţe preşedinta React. Tinerii au ocazia să vadă oameni de succes din domeniile în care ei vor să activeze şi să vorbească cu ei. Un mentor, timp de o lună, o oră pe zi, trebuie să răspundă la întrebările lor.
Numeroase distincţii naţionale şi internaţionale
Asociaţia React a primit numeroase premii în fiecare an de la înfiinţarea ONG-ului, în urma campaniilor derulate. Până în prezent a obţinut nouă premii de excelenţă, atât naţionale, cât şi internaţionale.
Ultimul premiu l-au obţinut în 2011 la Gala oameni pentru oameni – Aur la secţiunea voluntariat public.
Articol preluat din Revista Cariere de aprilie. Pentru detalii legate de abonare, click aici