Oameni care „fac diferenţa”!

Responsabilitatea socială începe de la individ, dar ea se răspândeşte prin reţelele fiecăruia dintre noi – fie că este vorba despre grija faţă de mediu, producţie sau consum responsabil, filantropie sau orice altă latură a vieţii prin care ne-o putem manifesta. „Se constituie, astfel, comunităţi de interese – care pot fi geografice sau pot transcende orice graniţe –, comunităţi ale oamenilor preocupaţi de bunul mers al societăţii, concret – atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul lor, care văd resurse şi oportunităţi şi se încumetă să le folosească din proprie iniţiativă, pentru a soluţiona probleme care îi afectează şi pe ei, dar şi pe cei din comunitatea de care aparţin, mobilizându-i şi pe alţii să acţioneze alături de ei, împreună cu ei”, este de părere Ruxandra Sasu, directorul executiv al Fundaţiei PACT. Aceştia sunt oameni cărora le pasă, care vor şi pot să îşi folosească propria creativitate, resursele de care dispun, reţelele sociale şi/sau profesionale din care fac parte, pentru a pune în mişcare lucrurile, pentru a aduce schimbări în bine în viaţa lor şi a semenilor lor.

Adevărata schimbare vine de jos în sus!

„Cred că adevărata schimbare vine de jos în sus – de la cei mulţi, care se confruntă zi de zi cu realitatea socială şi îşi înţeleg cel mai bine nevoile. Adevărata schimbare începe odată cu schimbarea la nivel individual. De cele mai multe ori, poate fi de ajuns ca un singur om să aibă o idee şi să ia atitudinea potrivită pentru a produce o schimbare pozitivă în jurul său pentru sine şi pentru semeni; iar alţii ajung să îl urmeze, pentru că văd beneficiile”, este convinsă Ruxandra.

Prin programele şi proiectele pe care le desfăşoară, Fundaţia PACT îi sprijină pe oamenii cu iniţiativă din comunităţile mici (sate şi oraşe cu o populaţie până la 30.000 de locuitori) să-şi scoată la lumină potenţialul, să-l dezvolte şi să facă proiecte locale pentru a le fi mai bine cât mai multor membri din localitate. Aceştia încep ca grupuri de iniţiativă, formate din membri din cât mai multe categorii din comunitate, iar de multe ori se înfiinţează, tot din proprie iniţiativă, ca organizaţii cu statut legal pentru a putea accesa şi alte tipuri de finanţări, şi nu numai. „Noi le oferim facilitare, consultanţă, instruire pentru a-i ajuta să lucreze în comunitate, să vadă care sunt nevoile prioritare şi resursele locale pe care le pot folosi, cum se scrie un proiect şi cum se implementează, dar şi o mică finanţare pentru a pune în mişcare un proiect local”, mai spune Ruxandra.

Povestea PACT

Povestea PACT îşi are originea în 2002, când a fost adus în România programul de dezvoltare de organizaţii comunitare – Învăţare, Participare, Încredere. O organizaţie britanică – Allavida, un finanţator american –, Fundaţia Charles Stuart Mott împreună cu o echipă de teren din România au început să lucreze în sudul României pentru a găsi oameni cu iniţiativă, care doreau să facă lucruri concrete la ei în comunitate.

Sunt multe proiecte pe care le-au implementat de-a lungul anilor şi toate au ca punct de pornire nevoi locale cu care beneficiarii, şi nu numai, se confruntă. Învăţare, Participare, Încredere, cu care au şi început, a avut până în prezent şase runde, fiecare cu o durată de aproximativ un an şi jumătate. În tot acest timp, oamenii din grupurile de iniţiativă au trecut prin instruire despre identificarea nevoilor şi resurselor din comunitate, scriere şi management de proiect, lucru în echipă, strângere de fonduri şi comunicare cu ceilalţi membri din comunitate, precum şi cu alţi actori de la nivel local sau din exteriorul localităţii. Au lucrat cu facilitatori (începând din runda a patra) care îi ajută, îi motivează, sunt alături de ei pentru a-i mobiliza pe ceilalţi oameni din comunitate. Au avut sesiuni de consultanţă pe probleme specifice. Iar la final au primit o mică finanţare de maximum 1.500 de dolari prin care puteau să pună în practică proiecte concrete, de la săparea unei fântâni, construirea unui centru cultural sau ateliere pentru copii la realizarea unui drum sau repunerea unui muzeu al satului în circuitul turistic.

Cât de mult vine în ajutorul oamenilor această fundaţie?

Unul dintre beneficiarii acestui program este şi Maria Martinescu, o pensionară din comuna Corbeni, judeţul Argeş, fostă profesoară de limba franceză. Ea face parte, încă din 2009, din grupul de iniţiativă comună şi a implementat mai multe proiecte cu susţinerea Fundaţiei PACT. Anul acesta a înfiinţat un grup de iniţiativă în comuna ei natală, ca să poată ajuta la implementarea unor proiecte care să ajute la dezvoltarea comunităţii din Corbeni.

„Am participat la un training desfăşurat de Fundaţia PACT. Acum, când mă gândesc la ce am făcut în cele trei zile de training, le consider ca un punct de cotitură în viaţa mea. În principal era vorba despre cum să lucrezi cu comunitatea, cum să faci un plan de dezvoltare locală şi, în plus, m-a impresionat modul de lucru. Am luat sesiunea asta ca pe o perfecţionare, un pas înainte în dezvoltarea mea ca persoană. M-a ajutat foarte mult şi imediat am încercat să aplic cât mai multe din ce învăţasem”, povesteşte doamna Martinescu.

Primul mare proiect al profesoarei a fost „Fântâna cu apă vie”, care a constat în reamenajarea unei fântâni din satul Vrăneşti ca loc de întâlnire, discuţii şi relaxare. Este vorba, de fapt, despre un izvor din apropierea bisericii. Proiectul a fost aprobat şi finanţat. „Apoi, părintele, care are autoritate în sat, a început să vorbească şi cu oamenii din comună, le-a povestit despre proiect şi despre felurile în care ar putea şi ei să participe la reabilitare. Multora li s-a părut o idee bună, pentru că acolo ne întâlneam cu toţii de Bobotează şi era un loc special. Cu sprijinul oamenilor din comunitate, pe lângă finanţarea primită de la fundaţie am mai strâns bani, iar unii dintre ei au ajutat şi la lucrări. În final, am reabilitat izvorul, am schimbat locul de ieşire a apei, am înfrumuseţat zona din jur. Încă este păstrat totul foarte bine, pentru că întreaga comunitate a lucrat la proiect şi, fiind ceva în care s-au implicat chiar ei, este important să nu li se piardă munca”, spune profesoara.

Articol preluat din Revista Cariere de noiembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici