Steve Shapiro: „Persoana pe care o plăcem cel mai puţin este persoana de care avem cel mai mult nevoie”

Care este primul beneficiu al conceptului dezvoltat de tine, personality poker?

Cred că primul beneficiu este să fac oamenii să înţeleagă că nu e adevărat că se atrag contrariile. Nu vrem să fim în preajma oamenilor care sunt diferiţi de noi. Aşa e condiţia umană, ne place să fim cu oameni care ne plac şi care ne seamănă, este mai safe pentru noi aşa. Dar inovaţia se întâmplă atunci când reuşim să facem echipă cu oameni diferiţi de noi şi de personalitatea noastră.

Dacă am juca personality poker, eu aş fi Rombul . E o carte ce semnifică creativitatea şi experienţa, dar şi puţin din Inimă Neagră, o carte ce presupune gândirea analitică. Aş fi şi Inimă Roşie, pentru că îmi plac oamenii…

Personalitatea de tip Treflă nu e pentru mine, are legătură cu oamenii foarte organizaţi, care fac totul în urma unui plan foarte structurat. Iar eu nu sunt aşa. Dar ce am descoperit: deşi aceşti oameni nu îmi sunt pe plac, deoarece îi găsesc plictisitori, ei sunt de fapt oamenii de care am nevoie. Prima persoană pe care o voi aduce într-un proiect va fi acest tip de persoană. Asta revelează personality poker: persoana pe care o plăcem cel mai puţin este persoana de care avem cel mai mult nevoie.

Asta înseamnă un soi de dezvoltare personală până la urmă: trebuie să depăşeşti niste bariere mentale ca să faci asta, nu?
Corect. Nu este vorba de a-ţi recunoaşte slăbiciunile şi a încerca să le depăşeşti. Este despre a spune sunt ceea ce sunt şi caut alţi oameni, ca pe nişte piese de puzzle, care să mi se potrivească pentru a face lucrurile să meargă.

Dar cum poţi face asta: nu doar să îi accepţi, dar mai ales să ai o excelentă colaborare cu ei?
Trebuie să apreciezi foarte mult contribuţia lor. O parte a acestui proces este să recunoşti că nu vrei să fii cu cineva care e diferit de tine. Apoi, să te gândeşti care este rezultatul final, spre ce tindem, unde vrem să ajungem? Cine se ocupă de fiecare pas al procesului?

Când faci asta, realizezi că tu eşti bun la asta, ei sunt buni la cealaltă. Şi fără mine şi fără ei, chestia asta mare nu poate fi realizată. Deci înţelegi că vorbim despre mai mult decât despre acceptarea celorlalţi. Înţelegi că ai nevoie de persoana pe care o găseşti plictisitoare sau enervantă.

Cum te-a schimbat acest proces al evoluţiei carierei tale?
Eu sunt mereu în schimbare. Dar am aflat care este rostul meu în viaţă, cu claritate. Ajut aşadar companiile să crească, cu asta mă ocup. Apoi, am învăţat să rezolv mai bine problemele. Asta e viaţa, de fapt, mai multe probleme pe care trebuie să le rezolvi.

Şi am învăţat că pot să fac milioane de chestii cu viaţa mea, dar chestiile pe care chiar trebuie să le fac, acelea sunt cele mai importante. Pentru că este foarte greu să nu ne lăsăm distraşi. Totul pare acum strălucitor şi la îndemână. Cel mai greu este să ajungi la punctul în care să spui: nu vreau să fac totul, vreau să fac ceea ce mă ajută pe mine.

Este vorba despre eficienţă?
Nu chiar, eficienţă înseamnă să faci multe cu puţine resurse. Pentru mine ce contează este să fac mai puţin şi să obţin mai mult. Asta e o perspectivă diferită. Eu mă consider o persoană leneşă, aşa că doresc să muncesc cât mai puţin cu putinţă şi să am succes.

cele mai multe ori nu pot singur. Trebuie să găsesc parteneri. Spre exemplu, am vrut să fac un curs de training, dar e o groază de treabă să faci cursul, să trainuieşti trainerii, să vinzi cursul. Aşa că m-am partneriat cu Linkage, în America, ei au dezvoltat cursul, au făcut toate cele necesare, eu nu am făcut nimic. Eu susţin un curs de două zile pe care ei îl livrează oricui doreşte, iar eu iau 2 % din fiecare curs pe care îl vinde Linkage. Ăsta e un model pentru mine. Încerc să găsesc parteneriere pentru orice proiect. Alt exemplu: lucrez la un show TV. Am căutat companie de producţie, producători, agenţi şi tot tacâmul.

Ei creează un produs, eu fac foarte puţin, dar este o parteneriere grozavă pentru toată lumea. Aşa încerc să trăiesc: să muncesc mai puţin şi să mă simt grozav, sau munca pe care o fac să mă facă să mă sint grozav.

Ce îţi place să faci cel mai mult când nu lucrezi?
Îmi place să călătoresc foarte mult. Nu mă satur niciodată de asta, nu obosesc niciodată. Mă bucur că vizitez şi România. Îmi plac băile fierbinţi. Îmi place muzica.