Despre Burnout. Știi ce să pui pe foc, ca să nu arzi de tot?
EXISTĂ CEVA MAI IMPORTANT DECÂT ROI?
Viteza cu care se schimbă lumea este semnificativ mai mare decât capacitatea noastră biologică de adaptare. Viața și munca devin din ce în ce mai complexe, așteptările pe care ceilalți (și noi) le au de la noi sunt din ce în ce mai mari. Faptul că nu funcționăm la potențialul nostru real este extenuant. Arderea până la epuizare este burnout.
În afaceri înțelegem și ne preocupă rentabilitatea investițiilor (ROI – return on investment). Dar la investițiile necesare pentru rentabilitate ne gândim? Când e vorba de noi înșine, sigur ne concentrăm pe rentabilitate. Investițiile ne preocupă rar și, de obicei, atunci când nu mai avem încotro.
Mici sau mari, așteptările trebuie să fie mai ales funcționale. E nevoie să înțelegem cum funcționează lucrurile și cum funcționăm noi înșine. Apoi, trebuie să avem grijă să investim în funcționalitatea noastră pe măsura așteptărilor de rentabilitate pe care le avem de la noi înșine. Tu știi care sunt resursele de care ai nevoie și ai grijă să le refaci? Știi ce să pui pe foc ca să nu arzi de tot?
Ce înseamnă funcționalitatea în raport cu tine, cum funcționezi în raport cu ceilalți și ce asigură funcționalitatea unei echipe?
CONECTEAZĂ-TE LA TINE ÎNSUȚI
Pentru a funcționa la întreaga ta capacitate ai nevoie de toate resursele tale. La toate resursele tale ai acces numai când ești tu însuți. Numai când ești autentic activezi toată forța, inspirația și energia care îți sunt necesare atât pentru a fi fericit, cât și pentru a fi rezilient.
Este rentabil să fii autentic. Identifică-ți credințele și valorile reale, care sunt cu adevărat ale tale, și ai grijă să trăiești și să muncești în spiritul lor. Expune-te la experiențe diverse, care să te ajute să te cunoști. Ai grijă să ai în viața ta oameni care să te iubească și să te susțină pentru cine ești cu adevărat. Exprimă-te pe tine însuți, pentru că în acest fel vei identifica oamenii și situațiile care ți se potrivesc. Când ești autentic, ești realist, pentru că adevărul zădărnicește iluziile.
Respectă complexitatea identității tale. Identitatea noastră este complexă – îndeplinim multe roluri (suntem copii, părinți, frați, surori, parteneri de viață, prieteni, specialiști, profesioniști, lideri), unii dintre noi au mai multe joburi, iar personalitatea noastră are dimensiuni multiple (avem diverse interese, abilități, hobby-uri). Presiunile sociale, personale și profesionale sunt foarte mari, pentru că toată lumea (inclusiv tu) se așteaptă să performezi foarte bine în ficare dintre rolurile tale. E sănătos să înțelegi care sunt fațetele identității tale și să ai grijă de fiecare dintre ele – pentru că niciuna nu funcționează fără cealaltă. Apoi, e eficient să găsești ce au în comun și să creezi conexiuni între ele, pentru ca tu să funcționezi ca un tot unitar. De exemplu, ce te învață copiii tăi și poți aplica în antreprenoriat? Dacă îți place sportul și îți place bicicleta, ai putea participa la un eveniment de ciclism organizat în scopuri caritabile? Dacă familia ta este formată din oameni foarte diferiți, poți aplica și în echipa ta principiile diversității pe care le-ai învățat din familie? Fă loc în viața ta pentru toate fațetele identității tale.
Dezvoltă-ți inteligența emoțională ca să înțelegi ce simți și să-ți trăiești emoțiile cu folos. E util să te cunoști și să știi ce simți și de ce. Înțelegând care este sursa emoțiilor tale vei putea să le gestionezi sănătos. Te vei ocupa de problemă, nu de simptom, vei face diferența dintre cauză și vină, vei ști să nu-ți hrănești emoțiile negative și să le generezi pe cele pozitive. Vei învăța cum să nu mai risipești energia emoțiilor puternice, canalizând-o pe creativitate și pe rezolvarea de probleme.
Fii bun cu tine. Pe măsură ce te cunoști și te înțelegi mai bine, vei începe să manifești compasiune pentru tine însuți – ceea ce nu înseamnă că-ți va fi milă de tine, ci înseamnă că ești bun cu tine. Îți vei respecta limitele, nu te vei mai epuiza și vei ști să-i lași pe ceilalți să facă lucrurile la care se pricep mai bine decât tine. Îți vei aminti că și mâine e o zi. Îți vei reaminti că ești om și ai nevoi omenești. Te vei critica mai puțin și te vei ierta mai mult. Vei fi preocupat să ai grijă de tine, în loc să fii agresiv cu tine. Când ești bun ești cu inima deschisă, iar asta te împiedică să te retragi și să te izolezi. Fiind bun cu tine, vei fi bun și cu ceilalți, iar asta va inspira bunătate și în ceilalți.
Nu fi propria ta sursă de stres. Când e greu, facem noi cumva să fie și mai greu: consumăm prea multe alimente, prea mult alcool sau tot felul de substanțe și medicamente. Și facem tot felul de alte lucruri distructive – muncim și mai mult în loc să ne odihnim, ne gândim la tot felul de obstacole, reale sau imaginare, epuizându-ne prin îngrijorare. Sau nu mâncăm și nu dormim. Cum ar fi să nu fii tu cireașa de pe tortul tău de probleme?
Fă diferența dintre rezistență și reziliență. Pentru rezistență faci lucruri care îți consumă resursele, pentru reziliență faci lucruri care îți refac resursele. Identifică și alte eventuale concepte care par similare, dar produc rezultate opuse și ai grijă să nu cazi în capcana lor.
Motivează-te corect. Motivațiile corecte sunt interne, nu externe. Ești motivat intern atunci când faci ceva pentru că tu îți dorești asta (pentru că îți place, pentru că te împlinește, pentru că te exprimă etc.). Ești motivat extern atunci când faci ceva ca să obții altceva în schimb (vei fi răsplătit prin bani sau favoruri, vei impresiona pe cineva etc.). Mai creativ, mai inovator, mai sârguincios și performant ești atunci când acționezi din motive personale.
Ce-i prea mult strică. Ce faci când îți place atât de mult ce faci și ce trăiești încât nu mai știi să te oprești? Când nu spui „nu”, dar nu pentru că nu ai încotro, ci pentru că nu te lasă inima? Înveți că și în direcția corectă poți merge prea departe și că bucuria este o resursă nelimitată, din care nu trebuie să faci rezerve. Numai plăcerea consumă și se termină.
Învață să spui „nu”, facând o listă de „not-to-do”. Ai grijă să incluzi pe listă nu numai sarcini și activități, ci și comportamente și atitudini. Când ți-e clar ce vrei să nu faci, îți poți investi toată energia în ce vrei să faci. Arată-le lista ta și prietenilor și colegilor care te pot susține și responsabiliza.
Pauzele întâmplătoare sunt o oportunitate, nu o piedică. În loc să te superi că faci naveta, că aștepți la semafor sau la cafea sau că tocmai ți s-a anulat o întâlnire, profită de timpul acela ca să te odihnești, ca să te relaxezi, ca să te împrospătezi. Fă o plimbare, joacă o partidă de tenis de masă, citește o carte bună, oprește-te lângă un copac și fă niște exerciții de respirație. Fă ceva ce-ți face bine.
În Despre frumusețea uitată a vieții, Andrei Pleșu scrie: „Răgazul e valorificarea intensă a non-activității. E înlocuirea eficienței prin plăcere, savoarea decuplării, capacitatea de a te lăsa absorbit de respirația lumii, fără să i te opui, fără să intervii cu deprinderile proprii în metabolismul ei. De la gratuitatea hobby-ului până la experiența totodată subtilă și simplă a vidului, răgazul e recuperarea identității tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligații, utilități și urgențe. O ieșire igienică, pe verticală, din registrul actualității. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar”.
Ar fi bine ca pauzele să nu fie numai o întâmplare. Munca nu este un maraton, ci o serie de sprinturi. Programează pauze în zi și perioade mai liniștite în decursul unui an de muncă. Ai nevoie de timp să-ți reîncarci bateriile și să-ți refaci concentrarea.
Fă ceva interesant, în loc să nu faci nimic. În loc să plănuiești doar să nu muncești, în timpul liber planifică experiențe tonice, pe care să le aștepți cu nerăbdare. E mai motivant ca în timpul tău liber să ai ceva de făcut (o partidă de tenis, o cină romantică, o joacă cu copiii), decât să ai doar ceva de evitat (să nu deschid laptopul, să nu verific e-mailul, să nu răspund la telefon).
Amintește-ți de ce sunt importante lucrurile importante. Când ești copleșit de proiecte și totul pare important, fă lista priorităților în ordinea semnificațiilor. Care este proiectul care te inspiră și te motivează cel mai mult, care are cea mai mare însemnătate pentru tine? Prin care proiect faci cel mai mult bine?
CONECTEAZĂ-TE LA CEILALȚI
Conexiunile interumane sunt o sursă de vitalitate. De altfel, una dintre cauzele burnoutului este singurătatea.
Nu este vorba despre solitudine (eng. to be alone) – care înseamnă apropiere și conectare la sine. Despre solitudine, Andrei Pleșu scrie în Despre frumusețea uitată a vieții: „Nu se poate trăi prin aglutinare, nu se poate supraviețui interior în condiția unei sociabilități perpetue. Sfârșești, inevitabil, prin a-ți pierde chipul, prin a deveni un ins statistic. Orice om are nevoie (chiar când nu-și mai dă seama) de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul și cu înaltul său, cu terorile sale, cu portretul său, cu unicitatea destinului său”.
Este vorba despre singurătate (eng. to be lonely) – adică îndepărtarea și deconectarea de la sine și de la ceilalți. De altfel, singurătatea este înregistrată de creier la fel ca durerea fizică și are impact direct asupra productivității și profitabilității, generând implicare redusă, absenteism, accidente. Pe de altă parte, cel mai important rol în fericirea la locul de muncă sunt relațiile pozitive cu colegii. Când oamenii se înțeleg bine și se susțin reciproc, cresc satisfacția și performanța. Conexiunile interumane, susținerea socială sunt vitale pentru bunăstarea psihologică a omului.
CUM SĂ AI CONEXUNI SĂNĂTOASE CU CEILALȚI
Respectă complexitatea celorlalți. Așa cum și tu ești o identitate complexă, nici ceilalți nu sunt unidimensionali. Ai grijă să nu te concentrezi pe o singură componentă a identității lor, să nu-i reduci numai la succesul lor, numai la eșecuri sau numai la rolul pe care îl îndeplinesc în raport cu tine.
Fii bun cu ceilalți. Când devii conștient de complexitatea celorlalți, devii empatic. Empatia combate stresul. Când încercăm în mod activ să-i înțelegem pe ceilalți, începe să ne pese de ei și vrem să fim buni cu ei. La fel ca alte emoții pozitive, compasiunea contracarează efectele psihologice ale stresului. În plus, dacă devii receptiv la perspectiva, atitudinea și credințele altor oameni, puteți construi împreună relații bazate pe încredere și vă puteți susține reciproc.
Împrietenește-te cu oamenii care-ți plac, chiar și la serviciu. Orice s-ar putea spune împotrivă, prietenia la serviciu este o conexiune umană reală, de importanță vitală pentru sănătate, stare de bine, productivitate și performanță. Afecțiunea reciprocă este revitalizantă, atât fizic, cât și psihologic.
Prețuiește oamenii, așa cum sunt ei cu adevărat. Indiferent dacă e vorba despre colegi, despre clienți sau despre prieteni, respectă autenticitatea celorlalți la fel cum o respecți pe a ta. Fii curios și interesat de cine sunt cu adevărat. Ascultă-i atent, ca să-i înțelegi așa cum sunt, nu cum ți-ar plăcea ție sau ți-ai dori tu să fie.
Adeseori suntem atenți și receptivi numai la ceea ce ne interesează, numai la ceea ce răspunde nevoilor sau preocupărilor noastre. Suntem receptivi la felul în care un om ne poate face fericiți (dacă punem accent pe iubire și stare de bine) sau vedem numai în ce fel ne poate face nefericiți (dacă punem accent pe teamă și suferință). Însă punctul de referință la care ne raportăm suntem noi înșine. Noi și nevoile noastre.
Dar poți cunoaște un om dacă ești interesat de acel om, nu numai de tine. Dacă te interesează viața lui, nu numai cum arată el în schema vieții tale. Și nu e drept să vrei să ai parte de ce este mai bun într-un om dacă nu ești dispus să-l accepți în întregime. Cunoaște-l pentru a-l prețui, nu pentru a-l analiza.
Fii mentor sau coach. Mentoratul și coachingul sunt instrumente foarte bune pentru crearea de conexiuni interumane. Împărtășind din înțelepciunea și experiența ta, îți vei împrospăta tu însuți gândirea și viziunea și te vei apropia nu numai de ceilalți, ci și de tine.
CUM GĂSEȘTI ȘI CUM CONSTRUIEȘTI ECHIPE CONECTATE
O echipă conectată este un spațiu de forță, dar și de siguranță, în care oamenii se încurajează, dar își oferă și confort. Este o echipă în care este importantă și învățarea, nu numai performanța și care este o sursă de întrebări, nu numai de răspunsuri.
Pentru a găsi sau a construi o astfel de echipă, e bine să ai în vedere următoarele:
Echilibrul dintre cerințe și resurse. Degeaba se încurajează practicile de wellbeing, dacă avem mai multă treabă decât putem face. Cerințele mari necesită resurse pe măsură. Dar burnoutul este evitat atunci când cerințele și resursele sunt după măsura omului.
Resursele nu sunt numai fizice. O echipă funcționează bine dacă sunt create condiții pentru empatie, colaborare, în care este generat mentorat și coaching și este planificat timp pentru apropiere și împrietenire. Când oamenilor le pasă unul de celălalt, lucrează mai bine împreună și se ajută mai mult.
Succesul colectiv se sărbătorește împreună. Dincolo de fericirea de moment, această sărbătorire le dă oamenilor senzația de apartenență și creează atașament față de echipă și organizație.
Așteptări clare și agreate de comun acord. Ca să poată performa, oamenii au nevoie să știe clar ce au de făcut și ce se așteaptă de la ei. Și este important să fie de acord cu aceste așteptări, pentru că aceasta le dă senzația de autonomie și control – care sunt condiții ale performanței și inovației și asigură un confort psihic ce protejează împotriva burnoutului.
Condiții pentru reziliență. Practicile pentru întreținerea sănătății și a stării de bine nu pot fi doar încurajate, ci trebuie și susținute prin spațiul și prin programul de lucru.
AȘADAR, CE ESTE MAI IMPORTANT DECÂT ROI?
Interested in returns? Then make investments your concern. Iar cea mai de seamă investiție sunt oamenii.
Articol preluat din numărul 251/octombrie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.