Sindromul Burnout. Simptome și cum se tratează

Sindromul Burnout, care se poate transcrie și prin sintagma ”ars de tot“, a fost descris pentru prima dată în 1974 și explicat mai exact un deceniu mai târziu, prin existența simultană la o persoană a trei simptome: epuizare emoțională care se manifestă prin lipsa de resurse de a face față vieții profesionale, distanțare față de ceilalți, resimțită ca o depersonalizare și randamentul foarte scăzut în muncă sau al activității în general.

„Când ești năpădit de sindromul Burnout, ești mai mult decât stresat sau obosit fizic și psihic de muncă, mult mai mult. Energia se transformă într-o secătuire fizică și mai ales psihică, implicarea în depărtare și cinism față de profesie, iar randamentul în ineficiență‟, explică Dr. Liudmila Minea, psiholog clinician și psihoterapeut la Centrul Medical Academica. Astfel, cauzele acestui sindrom nu sunt legate numai de natura muncii și cerințele profesionale, ci și de personalitatea și stilul de viață al subiectului.

De aceea, remediile nu pot fi paleative, de genul: “trebuie să dormi măcar 7ore” ,“ mănâncă fructe și legume, că sunt pline de vitamine” sau “nu uita de hobby-uri, de vacanțe, relaxează-te”. Desigur că acestea sunt sfaturi foarte bune, dar util de aplicat mai ales în zona prevenției, este de părere Dr. Liudmila Minea.

Un preț prea mare

Sindromul Burnout. Și Dr. Adrian Nicolau, medic primar medicină generală în cadrul Centrului Medical Academica, accentuează faptul că dacă ajungem la epuizare e și din cauza faptului că am alocat toate resursele noaste ascensiunii profesionale și financiare, dar prețul poate fi mai mare decât beneficiile. În plus, ideal ar fi să avem o analiză precum în bolile organice (hepatice, cardiace etc), care să ne spună dacă suntem la risc, dar, din păcate, aceasta nu există.

„Pe măsură ce se instalează acest sindrom, persoana se simte ca într-o capcană, ca într-un cerc vicios din care nu poate ieși. Este evident nevoie de o schimbare majoră în viață, de decizii menite să sparga acest cerc‟, completează Dr. Liudmila Minea.

O schimbare totală

Sindromul Burnout. Ce avem de făcut? Cel mai important lucru sunt alegerile noastre, deciziile pe care le luăm legate de profesie și viața noastră personală. Dacă nu alocăm timp pentru propria persoană, familie și prieteni, hobby- uri, concedii, mai devreme sau mai târziu vine o notă de plată extrem de costisitoare: burnout.
Astfel, conștientizarea situației este primul și poate cel mai important pas spre vindecare.

„Când simți că nu mai poți face față, că fiecare zi este o zi grea, trebuie să te oprești și să iei o pauză totală pentru a putea să reflectezi asupra vieții tale, să îți pui întrebări care au nevoie urgentă de răspunsuri: de ce muncesc? sunt fericit? ce nevoi îmi acoperă slujba? ce am pierdut pentru că muncesc?‟, spune Dr. Liudmila Minea. Asta, deoarece Burnout se însoțește și cu multe pierderi, nu degeaba se mai numește și “depresia muncii.

Pasul următor este să ceri ajutor, pentru a putea face schimbări majore: să schimbi mediul profesional sau locul de muncă, să te schimbi pe tine sau amândouă. Astfel, poți vorbi cu colegii și superiorii pentru a clarifica mai exact cerințele job-ului, să îți exprimi doleanțele și aspirațiile, să ceri sarcini noi pentru a evita rutina sau chiar o mutare a locului de muncă.

Dar pentru a provoca o schimbare ai nevoie de familie, de prieteni sau de ajutor specializat de la doctor sau psiholog. „Așa vei putea să înțelegi că există o distanță, uneori foarte mare, între ideal, adică ceea ce aștepți de la profesia și munca ta, și real, adică ceea ce poți primi cu adevărat și cum să faci ca această distanță să devină minimă‟, mai spune Dr. Liudmila Minea.

Mai exact, trebuie să recunoști că fiecare om are limite și poți spune: “nu pot” , “nu știu“, “am nevoie de ajutor”. Ca să te poți reinventa, îți vei schimba prioritățile în viață, așa cum se întâmplă, de obicei, atunci când afli că ai o boală somatică gravă.

Factori de influență

Sindromul Burnout. Factori de influență pentru burnout: tipul de personalitate – personalitatea de tip A, perfecționist, care nu deleagă sarcini etc; locul de muncă: suprasolicitarea cu lipsă de recunoaștere , lucrul haotic; stilul de viață: lipsa echilibrului între viața profesională și cea personală.

„Se observă deja din cele enunțate că e dificil de păstrat o balanță echilibrată între viața profesională atât de solicitantă și viața personală. Este o excepție să ai o viață plină și o carieră profesională de invidiat‟, conchide Dr. Adrian Nicolau.